„Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii!”

Mirela DraguNe intalnim tot mai des, in ultima vreme, cu copii care fie provin din familii monoparentale, fie isi petrec timpul intre doua familii, in urma separarii parintilor. Unii dintre ei sunt marcati de un divort greu, un adevarat razboi dus de mami si de tati, in special pentru custodia lor. In majoritatea cazurilor, Instanta este cea care stabileste programul de crestere al copiilor, care nu corespunde mereu cu vointa parintilor. Acum exista institutia mediatorului, unde fiecare parinte isi poate expune liber parerea, dar mai ales unde se pot calma spiritele! Am stat de vorba in acest sens cu Mirela Dragu, mediator autorizat.

Izabela Caragea Marinescu: Cit de important este un „acord de mediere” cadrul procesului, cind avem la mijloc unul sau mai multi copii?

Mirela Dragu: Mediatorul faciliteaza dialogul dintre cele doua parti, astfel incat acestia sa ajunga la o solutie reciproc avantajoasa ce va fi cuprinsa in inscrisul ce se numeste Acord de Mediere.

Prin abilitatile pe care le are si prin experienta dobandita, prin intrebarile pe care le adreseaza partilor, mediatorul reuseste sa ajute la gasirea de raspunsuri si solutii pentru problemele existente. Din variantele de rezolvare pe care fiecare dintre parti le identifica, cu ajutorul negocierii asistate de mediator, vor ajunge la acea varianta „win-win” care sa corespunda interesului superior al copilului.

Un conflict de familie in care sunt implicati si copii minori va fi incheiat printr-un Acord de Mediere ce va contine atat un program de crestere si educare a acestora (plan parental), cat si modalitatea in care fiecare parinte va contribui la intretinerea copiilor.

In cazul in care exista un litigiu pe rolul instantei, iar partile se prezinta cu un Acord de Mediere incheiat la mediator, judecatorul ia act de acest acord.

Mediatorul nu face o evaluare si nu intocmeste un raport in ceea ce priveste conflictul mediat, el nu da solutii, nu judeca si nu da sfaturi!

I.M. Este obligatorie vizita la mediator?

M.D. Nu. Vizita la mediator nu este obligatorie, este recomandata. Medierea este o procedura voluntara si se bazeaza pe liberul consimtamant al partilor. Acestea au posibilitatea sa-si expuna punctele de vedere pe care nu ar putea sa le sustina in fata instantei din cauza barierelor emotionale. Medierea se desfasoara intr-un cadru confidentional si informal.

I.M. Cite sedinte se recomanda?

M.D. Numarul sedintelor depinde de vointa partilor de a ajunge la un acord. In medie numarul sedintelor de mediere este de 3, dar exista cazuri in care numarul lor poate fi mai mare.

I.M. Vizita se face in prezenta avocatilor?

M.D. Prezenta avocatilor este facultativa, dar poate fi benefica pentru parti. Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, prevede ca ,,partile aflate in conflict au dreptul sa fie asistate de un avocat sau de alte persoane, in conditiile stabilite de comun acord”.

I.M. Daca parintii se inteleg aici, mai este nevoie de ajunga in instanta?

M.D. Da. Este obligatoriu ca Acordul de Mediere in ceea ce priveste relatiile de familie sa fie supus controlului instantei de judecata sau notarului in conditiile legii.

I.M. Care ar fi recomandarile mediatorului, in limita competentei desigur?

M.D. Recomandarea mea este aceea de a apela la mediere inainte de a merge in instanta, medierea fiind o procedura prin intermediul careia se pot solutiona astfel de conflicte/dispute/litigii pe cale amiabila, intr-un cadru confidential si informal .

Prin intermediul medierii se refac canalele de comunicare intre parti, reluandu-se dialogul, care este foarte important in legaturile de familie. Parintii nu divorteaza si nu se despart niciodata de copii! Ambii parinti sunt importanti in evolutia copilului, de aceea se recomanda procesul de mediere, in care un tert specializat vine sa sprijine solutionarea conflictului. Parintii trebuie sa puna pe primul loc interesele copiilor! Daca la un moment dat au avut o relatie de dragoste, au locuit impreuna, au avut planuri comune, si dupa separare trebuie sa continue o relatie civilizata si frumoasa de dragul copiilor.

De retinut: Acordul de Mediere contine solutia la care partile au ajuns prin intermediul mediatorului. Mediatorul nu da sfaturi sau solutii. Solutia se afla intotdeauna la parti, este produsul lor! De aceea este nevoie de o solutie care trebuie sa fie durabila, reciproc convenabila si eficienta, dar care, mai ales, sa respecte interesul superior al copilului.

I.M. Este concurenta mare in Bucuresti, sint multe cabinete de mediatori! Cum stii va il alegi pe cel mai bun sau pe cel mai potrivit situatiei date?

M.D. In Bucuresti sunt aproximativ 1400 de mediatori autorizati. Concurenta este foarte buna, pentru ca face sa creasca calitatea actului de mediere si a calificarii mediatorilor.

Cel mai bun mediator pentru partile care vin la mediere este acela in care ei au incredere. Partile nu trebuie sa intre intr-o mediere cu un mediator in care nu au incredere. Inainte de a merge la mediator este bine sa ne informam, sa vedem ce pregatire are, ce fel de conflicte mediaza. Intotdeauna cand avem o problema, apelam la un specialist in domeniu: de ex, ma doare maseaua, merg la stomatolog, am o problema la locul de munca, ma adresez unui avocat sau unui mediator care se ocupa de conflicte de munca, am o disputa/ conflict/ litigiu de familie, ma adresez unui mediator sau avocat specializat pe conflicte de familie.

I.M. Sunt cazuri in care se insinueaza ca acesta ar fi partinitor, in functie de partea care il propune! Este posibil asa ceva?

M.D. Nu. Mediatorul nu este si nu poate fi partinitor, mai ales ca acesta nu poate decide in locul partilor. De obicei se face confuzie intre mediator si avocat, mediator si judecator, mediator si arbitru. De aceea de fiecare data se mentioneaza ca mediatorul nu este niciunul dintre cei de mai sus, el neputand fi de partea nimanui.

Mediatorul faciliteaza, prin intrebarile puse, dialogul dintre parti. Daca in decursul procesului de mediere, una din parti considera ca mediatorul devine sau este partinitor, aceasta poate solicita incheierea procesului de mediere, fiindu-i la indemana orice alta cale de solutionare a conflictului.

I.M. Care este onorariul mediatorului? Este standard sau difera de la caz la caz? Cine plateste?

M.D. Onorariul mediatorului se stabileste in functie de conflictul mediat, de timpul alocat pregatirii medierii, de numarul sedintelor de mediere, de modalitatea de desfasurare a sedintelor: separat sau impreuna.

Legea medierii prevede ca daca partile nu convin altfel, onorariul se suporta in mod egal de catre parti.

I.M. Daca nu sint copii minori la mijloc, care este rolul mediatorului? Se mai apeleaza la serviciile acestuia?

M.D. Mediatorul are rolul de a ajuta partile sa-si solutioneze o neintelegere, disputa, conflict, litigiu.

In cazul in care din relatia celor doua parti nu au rezultat copii sau acestia sunt majori deja, atunci conflictul poate privi partajul bunurilor comune, de multe ori o problema mai mult decit spinoasa pentru parti. Aici ma refer la taxele de timbru, la timpul petrecut prin instanta, sedintele numeroase etc.

Apeland la un mediator, partile isi impart bunurile comune cum cred ele de cuviinta. Apoi merg cu acordul de mediere pentru a fi consfintit de instanta de judecata in camera de consiliu, se plateste doar 50% din taxa de timbru si totul se termina intr-o singura sedinta!

„Dependentele spun povesti”, Diana Vasiliu, singurul terapeut ANTI fumat din Romania

Fotograf: Traian Constantin 0767 707 671 traian.constantin@gmail.com www.facebook.com/TraianConstantin www.traianconstantin.roDiana Vasiliu este singurul terapeut acreditat Allen Carr din Romania. După 10 ani petrecuti in mass-media, comunicare si publicitate, s-a reorientat catre o zona insuficient explorata la noi – terapia antifumat. Gasiti detalii si contact catre clinica aici.

Iar de curand, si tara noastra are o lege antifumat care va intra in vigoare in luna martie.

 

 

Izabela Caragea Marinescu: Misiunea pe care v-ati ales-o este sa-i ajutati pe romani sa se lase de fumat! Cum le castigati increderea sa apeleze la serviciile dvs?

Diana Vasiliu: Este foarte greu sa castigi apriori increderea cuiva privind un act atat de personal si de profund cum e lasatul de fumat. De aceea, multora le ia ani de zile din momentul in care afla ca exista cineva care face terapie antifumat si pana cand ajung propriu-zis la mine. Este genul de serviciu la care apelezi doar cand mai cunosti oameni care au trecut pe acolo si le-a fost bine. Apoi, chiar ajunsi in sesiune, oamenilor le ia ceva timp pana cand se pot lasa in voia procesului si se pot lasa ajutati. Si e firesc sa fie asa

I.M. Ce diferentiaza metoda Allen Carr de alte solutii minune propuse pe piata pentru a scapa de adictia de nicotina?

D.V. Abordarea fenomenului este complet diferita. Noi ne axam pe intelegerea mecanismelor care au dus omul in situatia de a nu-si mai imagina viata fara fumat, il ajutam sa inteleaga ce se intampla in subteranul psihicului sau si-i oferim informatiile necesare privind capcana fumatului, astfel incat, pana la finalul intalnirii (care, ce-i drept, dureaza 7 ore), perspectiva asupra fumatului se schimba. Iar in momentul in care nu mai vezi in tigara un aliat, un prieten, o carja de sprijin ci reusesti sa vezi realitatea, ajungi sa stingi ultima tigara fara regrete si sa fii fericit ca te-ai eliberat. Iar apoi, aplicand cele invatate in sesiune, poti ramane un nefumator fericit toata viata.

I.M. Promiteti ca in urma sesiunii, omul pleaca acasa nefumator! Care este rata de succes?

D.V. Promitem ca vom asista omul pana cand acesta va putea stinge ultima tigara cu bucurie. Deseori asta se intampla dupa prima sesiune, uneori insa e nevoie de mai multe intalniri pentru a integra toata informatia. Asta depinde numai de variabilele interne ale omului. Dar, din datele pe care le avem, la un interval de 3 luni, respectand termenii Garantiei Allen Carr, putem spune ca avem o rata de succes de 90%. Cu toate astea, eu nu le recomand oamenilor sa se ghideze dupa ratele de succes. Pentru ca la nivel individual, rata de succes este fie de 0%, fie de 100%. Nu te poti lasa de fumat…70%. 90% lasat de fumat inseamna de fapt un esec. Asa incat, fiind o experienta personala, recomand ca ea sa fie traita independent de cifrele citite in diverse surse.

I.M. Vin parinti sau viitori parinti la dvs constienti de riscurile la care isi supun copiii?

D.V. Da, multi dintre cei care vin la sesiuni au deja copii si se simt teribil de vinovati pentru faptul ca fumeaza in prezenta copiilor. Chiar daca incearca sa se fereasca, sa iasa pe un balcon, sa fumeze riscand torticolisuri sub hota, ei tot se gandesc ca nu e ok sa stie cei mici ca ei fumeaza. Multi parinti cu copii mai mari, care deja si-au exprimat ingrojorarea ca parintii lor fumeaza, au ajuns sa se ascunda de copii, ca atunci cand erau adolescenti si se ascundeau de parinti. Fumatul starneste mult latura emotionala. Si ne intoarce in timp, vrem nu vrem.

I.M. De fapt cum sint afectati cei mici de fumatul pasiv?

D.V. Pe langa bolile la care sunt expusi – la bolile pulmonare in principal cifrele sunt ingrijoratoare, insa las medicii sa vorbeasca despre aceste aspecte – fumatul pasiv ii expune pe copii la actul de a fuma. Copiii nu au capacitatea de a filtra realitatea. Ceea ce vad, iau de bun. Si recreeaza apoi. Identic, sau in alte forme. Ce inseamna de fapt, aceasta realitate a fumatului? Ce vad copiii? Vad niste adulti care nu pot face lucruri de baza fara sa-si aprinda tigara. Vad adulti care, atunci cand le lipseste tigara, se transforma in oameni nervosi, irascibili, drept care e justificat sa fumeze, ca sa fie ok. Asadar, copiii invata o credinta foarte nociva: aceea ca omul are nevoie de ceva, de un obiect neisufletit, din exterior, pentru a se simti intreg, complet. Iar asta mi se pare a fi distrugator pentru viitoarea incredere in sine a copilului, care, inconstient, este foarte probabil sa refaca ceea ce a invatat de timpuriu.

I.M. Stiu ca ati consiliat si adolescenti. Care este cel mai tanar participant la o sesiune Allen Carr?

D.V. 17 ani. Fuma de 3 ani, a constientizat ca nu e in regula sa fumezi si a dorit sa se lase inainte de a afla parintii ca el s-a apucat de fumat. Un adolescent foarte responsabil si matur. Au mai fost si altii. Mereu ma emotionez cand lucrez cu ei, pentru ca vad acolo inauntrul lor o maturitate si o viziune atat de clara asupra vietii, pe care nu stiu cati dintre adulti o au. Eu una sigur n-o aveam la varsta lor.

I.M. La finele lunii ianuarie, Legea antifumat fost votata ca fiind constitutionala si urmeaza a fi publicata in Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicata. V-ati implicat activ in tot demersul anterior votarii. Cum au perceput initial oamenii initiativa legislativa?

D.V. Depinde in ce moment al procesului decizional se aflau la data la care au primit vestea. De cand ne apucam de fumat si pana cand stingem ultima tigara, noi parcurcem un proces decizional de renuntare la fumat. Acum, daca cineva se afla inca intr-o faza incipienta, sigur ca va reactiona foarte violent la o astfel de initiativa legislativa. Cei care se afla intr-o etapa ceva mai avansata, cei care cocheteaza deja cu ideea de a se lasa de fumat, au primit mai bine vestea, iar cei care sunt foarte aproape de mometul renuntarii la fumat chiar s-au bucurat de aceasta lege.

I.M. Acum ca a trecut si ultimul hop credeti ca se va umbla un pic si la mentalitate? Vor apela oamenii in numar si mai mare la serviciile dvs?

D.V. Nu in prima faza. Cand traiesti intr-o tara in care statul nu condamna fumatul, il restrictioneaza de forma si de fapt il incurajeaza bine mersi, cand traiesti intr-o cultura in care fumatul este tolerat social, nefumatorii tac si inghit, sau mai bine zis inhaleaza, tu ca fumator nu ai cum sa-ti pui problema ca ceea ce faci nu e in regula. De aceea aveam nevoie de lege – pentru a scoate fumatul din normalitatea vietii sociale.

I.M. Sinteti terapeut antifumat, dar si psiholog in formare. Care este cea mai mare rezistenta intilnita cind vine vorba de o dependenta?

D.V. Sunt mai multe care se activeaza simultan: o data este rezistenta la schimbare. Nu vrem sa schimbam nimic. Nu vrem sa iesim din zona de confort. Apoi, avem o rezistenta la a primi ajutor. Vedem in asta o problema de slabiciune, o incapacitate, ne temem sa pierdem controlul, nestiind ca de fapt e un semn de putere interioara si ca vindecarea vine si din a putea sa te lasi in grija procesului si a celui care te poate ajuta. Si in fine, este blocajul de a renunta la ceva interpretat ca fiind o parte din tine. Aici lucram cel mai intens in sesiune.

I.M. Cum ar trebui sa procedeze parintii cind observa ca s-a instalat o dependenta la copil?

D.V. Dependentele spun povesti. Intotdeauna in spatele unei dependente se ascunde o poveste care se cere scoasa la lumina, inteleasa si integrata. Daca atunci cand copilul se imbolnaveste, il ducem la doctor, asemeni trebuie procedat si cand copilul dezvolta ceva in zona psihica. Apelam la ajutor de specialitate. Ne informam. Dependentele implica zone sensibile, cu atat mai mult cu cat vorbim despre varste fragede.

Despre imunitate, cu dr Alexis Cochino

dr_Alexis-Virgil_CochinoDoctorul Alexis Cochino este medic primar pediatrie, specialist in alergologie si imunologie clinica, la IOMC „Prof. Dr. Alfred Rusescu” din Bucuresti. Este initiatorul proiectului Imunopedia, care isi propune instruirea medicilor din toata tara pentru a diagnostica corect si cat mai rapid copiii cu imunodeficiente si pe cei cu boli autoimune.

Am pregatit cateva intrebari simple pentru parintii preocupati de sanatatea micutilor.

Izabela Caragea Marinescu: Intarirea imunitatii- parinti, famacisti, medici, toata lumea foloseste sau recomanda produse menite sa te fereasca de boli, raceli, virusi si viroze. Exista in realitate produse pentru cresterea imunitatii?

dr Alexis Cochino: Exista produse care modifica real reactivitatea organismului fata de diversi factori externi (microbi, alergeni – polenuri, mucegaiuri, etc) sau interni. Desi unii sunt folositi de mult timp (zeci, sute, mii de ani), mecanismul lor de actiune nu este cunoscut, ceea ce inseamna ca pot produce si efecte nedorite; aceste efecte nu sunt cunoscute, deoarece se instaleaza lent (la fel ca efectele bune ale acestor produse), si de aici credinta ca ele fac „nu fac rau”. In plus, nici un produs de „stimulare a imunitatii” nu poate compensa un stil de viata dezechilibrat. Astfel, aceste produse pot fi folosite, dar diferentiat (adica nu la toti copiii) si cu atentie la posibilele efecte adverse.

I.M. Este bine sa administram produsele de pe piata „pentru imunitate” copiilor de orice virsta? Ce efecte adverse ar putea sa apara?

dr A.C. Avand in vedere ca nu se cunosc mecanismele acestor medicamente, tot ce putem spune este ca este posibil ca ele sa faca atat bine, cat si rau, fara sa stim exact cum. Exista alergii la diverse extracte vegetale, exista cazuri de boli autoimune care s-au declansat dupa astfel de tratamente (fara sa fi fost dovedita relatia cauza-efect; totusi, aceste produse sunt in general in afara controlului sever aplicat celorlalte produse medicamentoase folosite in medicina umana, ceea ce inseamna ca efectele adverse nu sunt raportate iar daca totusi sunt semnalate, nu atrag neaparat dupa sine o investigare a relatiei cauza-efect).

I.M Ce simptome are un copil imunodeprimat?

dr A.C. Infectii prea dese, prea grave, „ciudate”, cu spitalizari prelungite, cu necesar prelungit de antibiotic; boli autoimune (vitiligo, anemie hemolitica autoimuna, lupus eritematos sitemic, etc.); boli maligne (in general leucemii, limfoame).

I.M. Cu bolile autoimune ne putem naste sau le dezvoltam in timpul vietii?

dr A.C. Se pare ca bolile autoimune apar pe un fond genetic (cu care ne nastem), declansate fiind de diversi factori de mediu (cu care ne putem intalni mai devreme sau mai tarziu in viata, chiar si intrauterine).

I.M. Cine si cum diagnosticheaza corect o astfel de boala?

dr A.C. Aceste boli trebuie investigate intr-un centru cu experienta si posibilitati de investigatii in domeniul imunoogiei pediatrice. http://www.imunopedia.ro/linkuri.html

I.M. Bolile autoimune se pot vindeca sau exista doar tratament pentru ameliorarea simptomelor?

dr A.C. Bolile autoimune se pot vindeca, fara insa sa stim de ce, asa cum nu stim nici de ce apar. In marea lor majoritate, interventiile terapeutice in bolile autoimune tintesc doar obtinerea remisiunii (absenta semnelor de boala), care se poate mentine cu tratament sau, uneori, chiar dupa oprirea acestuia.

I.M. Vreuna dintre aceste boli a luat amploare in ultimii ani? Daca da, care credeti ca ar fi motivul?

dr A.C. Bolile imunologice sunt tot mai frecvent intalnite. Aceasta are legatura cu progresul stiintei, a posibilitatilor de diagnostic, a constientizarii existentei si semnelor acestor boli, si probabil si cu o crestere reala a frecventei lor, posibil in legatura cu diversi factori de mediu – poluare, alimentatie, expunere la radiatii (antene radio/TV/GSM, etc.).

I.M. Multi parinti feresc bebelusii, in prima parte a diversificarii, de gluten. Cum este mai bine sa procedam?

dr A.C. Glutenul este doar una dintre componentele graului importante din punct de vedere imunologic. Introducerea in alimentatia sugarului a graului (sub diverse forme) se pare ca este cel mai bine sa fie facuta intre 4-6 luni la copilul alimentat la san; aceasta ar fi combinatia de factori care are cel mai mic risc de aparitie a intolerantei la gluten. In ceea ce priveste alergia la grau, nu exista date ca o introducere tardiva este mai buna decat una precoce.

I.M. Ce factori alergeni este bine sa evite parintii si pina la ce virsta?

dr A.C. Nu mai sunt de actualitate evitarea diverselor alimente alergene pana la anumite varste. In marea lor majoritate, alimentele pot fi oferite copilului daca acesta le suporta din punct de vedere digestiv (de ex. nu ii dam ficat la 2 luni etc.)

I.M. La ce simptome retragem copilul din comunitate (cresa, gradinita, scoala)?

dr A.C. Semne de severitate a bolii lui (febra, frisoane, stare generala alterata, respiratie dificila) sau care indica o boala cu potential epidemic (eruptii pe piele, diaree, varsaturi etc.)

I.M. Antibioticul este foarte des intilnit in retetele medicilor pentru bebelusi si copii mici. Cind este necesar acest medicament si cind ne putem lipsi de el? Mai stie organismul sa lupte daca la cea mai mica crestere de temperatura ii dam antibiotic, fara analize?

dr A.C. Antibioticele sunt necesare in caz de boli bacteriene; antivirale (medicamente care lupta cu un virus) exista doar pentru cateva infectii virale severe: SIDA, hepatica virala B/C, varicela, gripa, etc. Restul virozelor sunt eliminate de organism.

Reactiile adverse ale antibioticelor sunt numeroase; cele mai frecvente sunt legate de afectarea florei bacteriene normale (nas, gat, intestin, etc.). Ingrijorarea cea mai mare privind excesul de antibiotice este legata nu de obisnuirea organismului uman cu ele, ci de obisnuirea bacteriilor cu ele. Astfel, aparitia de tulpini bacteriene rezistente la toate antibioticele este o mare problema la nivel mondial.

I.M.  Exista situatii in care nu trebuie sa intervenim cu medicatie, chiar daca analizele releva ca un copil este purtator de streptococ si/sau stafilococ?

dr A.C. Da, in cazul in care copilul nu are nici un semn de boala, iar culturile in care apare acest microb sunt periferice (exsudat nazal, faringian; culturi de pe pielea sanatoasa).