La After sau acasa, dupa scoala?

Elefantelul Curios  (46)

Programul Afterschool nu mai este un moft, ci o necesitate in zilele noastre!
* pentru ca programul parintilor se prelungeste adesea pana seara tarziu, dar copiii au in continuare nevoie de asistenta la efectuarea temelor
* pentru ca exigentele cresc, tehnologia evolueaza, limbile straine sunt la mare cautare si, cu totii, ne dorim un viitor mai bun pentru copilul nostru
* pentru ca generatia “cu cheia de gat” nu mai poate repeta experienta ei, intrucat pericolele din drumul catre casa s-au inmultit
* pentru ca o masa calda de pranz e intotdeauna mai buna pentru dezvoltarea si sanatatea copilului decat un sendvis lasat de dimineata
* pentru ca socializarea din fata blocului a devenit riscanta, asa ca este nevoie de un spatiu organizat si supravegheat
* pentru ca iti ramane timp, tie ca parinte, de petrecut cu copilul tau in voie si de calitate, fara stresul ghiozdanului pentru a doua zi
* pentru ca ai cu cine si unde lasa copilul in multele vacante si zile libere de peste an

Cristina Olaru este un dascal minunat, ca un "preot cu har" cum imi pace mie sa-i spun, care se ocupa de sufletul, dar mai ales de mintea piticilor de scoala primara. Dimineata are clasa ei, la Scoala Gimnaziala nr 189 "Alexandru Odobescu", iar dupa amiaza vine cu drag la elevii inscrisi la Afterschool Elefantelul curios.

Am apelat cu incredere la recomandarile dansei, asa ca va invitam si pe dvs.

Izabela Caragea Marinescu: Cum arata o zi la scoala pentru un elev de scoala primara?

Cristina Olaru: Pentru copiii de ciclu primar, scoala cred ca inca are insemnatate. Este emotionanta, asteptata cu nerabdare. Avem 4 ore de curs, insa programul este static, cu respectarea orarului. Uneori incercam sa intercalam metode interactive, jocuri sau lucram in echipa.

I.M. Cine stabileste temele pentru acasa? Sunt impuse prin programa sau ramane la latitudinea fiecarui invatator?

C.O. Temele sunt gandite exclusiv de invatator in functie de clasa si programa. Se recomanda o tema minima si una maxima. De ex: obligatoriu ex 2 si 4 si cine vrea sa lucreze mai mult si 7 si 9. Dar de obicei, parintii ii obliga sa lucreze tot!

I.M. Va rog sa fiti sincera. Dvs le dati multe teme elevilor de la clasa?

C.O. Uneori da, insa de cele mai multe ori incerc sa le dau destul de putin, sa nu perceapa temele pentru acasa ca pe o corvoada. Insa e necesar din cand in cand, sa stiti! Totusi eu sunt de principiu ca unii elevi nici n-au nevoie de teme, daca se descurca perfect cu tot ce se face in clasa.

I.M. Elevii dvs sunt niste norocosi inseamna!

Cum credeti ca e mai bine pentru piticii intre 6-10 ani- sa lucreze individual acasa, eventual supravegheati de bona sau bunici sau sa mearga la afterschool pentru lucru cu un cadru didactic?

C.O. Ideal ar fi sa frecventeze un program de tip Afterschool, unde exista invatatori care lucreaza cu grupe restranse, adica in jur de 10 copii. Mai ales daca vorbim despre un copil care trebuie mereu impins de la spate. Daca e muncitor din fire si responsabil isi poate face singur temele, poate avea program de joaca si odihna, poate lucra suplimentar, echilibrat.

I.M. Dvs predati si la Afterschool. Cum arata o zi la Scoala dupa Scoala?

12662634_10208213328228492_7778803223137063565_nC.O. La noi la After, dupa ce sunt adusi de la scoala, copiii sunt primiti in spatiul de joaca pentru o mica pauza de relaxare. La etaj ii asteapta o masa calda, apoi unii dintre ei se odihnesc, iar altii se pregatesc de intalnirea cu noi, invatatorii. Lectiile se fac intr-o atmosfera relaxata, cu mici pauze si activitati adaptate fiecarui copil, in functie de aptitudini si dorinte. Urmeaza o ora lectura sau activitati recreative diverse.

I.M. Cu cati copii puteti lucra eficient, deodata?

C.O. La clasa avem 20-25 de copii, insa la Afterschool grupele sunt restranse- in jur de 10 copii. Sunt copii de la clase si scoli diferite, cu teme lungi si grele, asa ca este imposibil sa lucrezi cu multi copii deodata.

I.M. Cat timp poate ramane concentrat un copil atat de mic pe o activitate atat de solicitanta, cum sunt temele pentru acasa?

Elefantelul Curios  (57)C.O. Elevii mici, de clasele intai si a doua, rezista in jur de jumatate de ora. Sunt distrasi de lucruri exterioare, ii fura gandurile, obosesc, mai ales daca fac lucruri care nu le plac sau sunt peste capacitatea lor. Apoi au nevoie de o mica pauza. Revenim apoi- citim, schimbam, desenam, decupam.

I.M. Asadar, apreciati importanta unui loc de odihna, dar si a unui loc de joaca in interiorul centrului in care se desfasoara activitatile Afterschool?

C.O. Neaparat! Este esential pentru copil sa se odiheasca, dar mai ales sa se joace, nu-i asa?

Insa totul depinde de program. Daca parintii i-au stabilit multe activitati extrascolare, unii dintre ei nu au timp de odihna. Ideal ar fi sa faca un sport de doua ori pe saptamana, dar si o plimbare macar la doua zile.

I.M. Sunteti si dvs mama unui baietel de scoala primara. Cat de important este pentru dvs sa petreceti timp de calitate impreuna seara, fara gand la lectii sau orice altceva legat de scoala?

C.O. Eu personal le recomandat parintilor sa-si faca timp sa vorbeasca cu copiii lor, sa-i asculte, sa rada cu ei, sa-i iubeasca, dar nu sa-i rasfete in exces.

Timpul de calitate din familie este esential, mai ales daca fiecare membru impartaseste lucruri pozitive de peste zi, ce-l preocupa, ce-l motiveaza. Importante sunt si jocurile in familie, gen Fazan, Scrabble, Rummy, constructii din cuburi si alte materiale, jocurile de carti, confectionarea unor figurine din diferite materiale, gatitul sau curatenia impreuna, cot la cot, cu bucurie, amuzament, voie buna.

Asadar, timp de lectii nu prea ne ramane impreuna, mai ales daca vorbim despre parinti ocupati care vin tocmai seara tarziu acasa. Un program Scoala dupa Scoala este ideal pentru astfel de familii!

Reclame

Intepatura de ARICI de MARE- tratament

o-delicatete-ciudata-cum-se-mananca-aricii-de-mare-video_size1Crezi ca nu ti se poate intampla, ca vecinul de cearceaf a fost neatent si iti lasi copilul sa zburde liber prin nisipul fin si apa limpde in culori de smarald. Pana nu o patesti, iti lasi papucii pe mal si chiar daca ai incaltaminte adecvata o uiti prin vreo sacosa de plaja sau tocmai la masina.

Dar cand simti zeci de ace in talpa si cazi in fund de durere si de spaima, ca o pleasca in toata splendoarea de iti lasi copiii cu gura casca, brusc te trezesti! Bai, chiar exista ARICI de MARE, chiar inteapa fara mila ca doar de, tu i-ai calcat cu nesimtire si nestiinta!

In primele secunde am avut talpa amortita de atatea intepaturi, n-am prea simtit durere, ci chiar m-a napaditi un calm binevenit sa-mi adun din toate ungherele mintii ce am citit si ce mai stiu despre intepaturile vietatilor de mare!

Primele cuvinte care mi-au rasunat au fost: „VENIN”, „umflatura”, „copii PANICAti”, „concediu SFARSIT”. Dupa ce am scos cei doi tepi imensi, inca intregi, m-am tarat cu restul bucatelelor infipte adanc in talpa, prin nisipul fin, cu cei doi copii speriati roind in jurul meu.

IMG_5731

asta a ramas din el

 

NOROCul meu este ca NU am avut des intalnita reactie alergica la vreuna din substantele degajate in piele cand ariciul m-a intepat. Trebuie sa stiti ca daca o persoana sufera multe intepaturi  in acelasi timp, reactia poate fi atat de grava incat sa cauzeze spasme musculare extreme, dificultati in respiratie, slabiciune si chiar colaps. Aricii de mare au fie spini cu o cavitate interna umpluta cu venin, calcificati sau pedicele globuloase cu glande cu venin. Veninul lor contine cateva componente toxice, incluzand glucosteroizi, hemolizine, proteaze, serotonina si substante colinergice.

 

CE ESTE DE FACUT?

Daca reactia alergica se manifesta imediat, adica in primele 10 minute, trebuie apelat de urgenta la medic! Daca se umfla membrul intepat, daca sa inflameaza punctele de patrundere, daca apare vreo suspiciune de infectie sau puroi vizibil, daca nu puteti folosi membrul afectat, nu stati pe leacuri babesti, mergeti la spital!

In cazul nostru, totul s-a desfasurat lent si fara complicatii. Am luat totusi o pastila de Aerius, un antihistaminic pe care il port dupa mine din cauza unei rinite alergice pe care am dezvoltat-o cand am ajuns in Bucuresti. Este bine sa aveti si comprimate pentru adulti (Claritine, Aerius), dar si siropuri sau picaturi pentru copii (Aerius, Zyrtec etc). In cazuri mai complicate se merge pana la administrarea de Predninson sau alte comprimate sau preparate pe baza de cortizon.

IMG_5733

ulei de masline

 

Partea afectata trebuie imediat scufundata in apa fierbinte. De fapt cat mai calda, cat suportati, aveti grija sa nu apara si alte leziuni de genul arsurilor, fix asta mai lipsea! La fel de bine este sa aplicati si ulei cat se poate de cald, pentru a inmuia pielea si a facilita alunecarea acelor- sfaturile sunt primite de la un CADRU MEDICAL, nu dupa ureche. Chiar daca nu parea nimic grav, la 12 ore dupa incident am preferat sa merg la spital pentru a ma convinge sa putem continua vacanta!

 

ATENTIE! Spinii inoculati accesibili trebuie indepartati, dar se pot rupe si bucati minuscule pot ramane infipte.

FullSizeRenderOricat de buna ar fi penseta pe care o aveti la indemana, resturile de tepi sunt atat de faramicioase incat nu ai ce sa le faci! Substanta reziduala de pe suprafata spinilor, care ramane in piele dupa indepartarea acestora, poate mima retinerea spinilor, dar nu trebuie sa va ingrijorati, dar nici sa sapati adanc in piele cu acul incins, cum va scotea mamaia aschia; produceti leziuni inutile.

Corpul omenesc insa are un sistem de aparare bine pus la punct, asa ca se va stradui singur sa elimine corpurile straine inca ramase subcutanat. La sfatul medicului, voi tine zona cat mai curata, o voi spala cat se poate de des cu apa dulce, voi aplica ulei incalzit si, pe masura ce resturile spinilor vor fi rejectati, voi aplica o crema antiseptica pe zona afectata. Eu port dupa mine Baneocin crema sau pulbere.

Pana sa va fie de folos, folositi botosi speciali pentru a intra in mare!

Izabela Caragea Marinescu, 21 iulie 2016, Thassos, Skala Rachoni

„Sunt femeia care ii face pe copii sa manance”

„Ca sa conduci o masina, iti trebuie permis. Ca sa cresti un copil, nu?!”

crinaCrina Coliban este femeia la care apeleaza mamicile in nevoie de consiliere in alimentatia copilului- fie ca e vorba de alaptare sau de diversificare. Testimonialele parintilor care au trecut prin mana Crinei, caci despre parinti vorbim, nu despre copii, ne-au convins ca e persoana potrivita sa raspunda intrebarilor din acest domeniu.

Izabela Caragea Marinescu: Ce mananca copilul tau, Crina?

Crina Coliban: Gusta din toate. Asta a fost si proiectul meu de la inceputul diversificarii: sa guste! O viata in care mananci doar ce stii e foarte saraca, e aproape tragica, dupa parerea mea. Cand ai sansa sa traiesti “in gradina Raiului”, adica aici, pe Pamant, cea mai mare pedeapsa e sa traiesti cu 10-20 de alimente toata viata. Asadar, fiica mea gusta. Si pentru ca gusta din toate, am ajuns ca, in orice restaurant intru cu ea, sa imi ceara calamari. Si are doar 3 ani, mi-e frica sa ma gandesc ce o sa imi ceara la 13.

I.M. Ii faci ceva deosebit ca aspect? Corabioare, buburuze, fete zambitoare pentru o reusita garantata?

C. C. Am trecut de etapa aia, dar da, clar, ne-am jucat de-a mancarea mult. Nu neaparat fete zambitoare sau farfurii “master chef”, dar ne-am iubit cu mancarea mereu. Dat fiind ca sunt “femeia care ii face pe copii sa manance”, e clar ca una dintre calitatile mele e ca sunt indragostita de mancare. Indragostita nu la modul ca as manca orice, oricand, oricat, ci ca nu intra in gura mea nimic fara sa fiu bucuroasa de intalnire.

I.M. Cate mese pe zi/saptamana aveti in familie?

C.C. Cred ca toate. Eu muncesc de acasa in cea mai mare parte a zilei, asa ca putem manca impreuna. Dar atentie, nu asta e cheia succesului. Adica nu as vrea ca mamele sa spuna “Ah, pai de asta mananca fetita ei!”. In zilele in care sunt plecata si sarim o masa, ma asigur ca la masa pe care o putem avea impreuna ne conectam, ne distram, ne jucam. Mai bine o singura masa si buna, decat 3 nebune:)

I.M. Cand esti in deplasare, mananca la fel de bine si fara tine?

C.C. Cand sunt in deplasare, copila mea mananca atunci cand ii e foame. Cere mancare adesea. E adevarat ca nu prea sta la masa atunci cand nu sunt eu, dar asta face mancatul mai provocator, mai jucaus.

I.M. Ii gatesti doar tu? Sau crezi ca e important sa manance si ce a gatit tati, bunica, matusa sau la gradi?

C.C. Nuuuuu, mie nu imi place sa gatesc, Doamne fereste sa gatesc numai eu! Dar lasand asta la o parte, va spun ca e absolut musai sa manance si din ce au gatit altii. Musai! Fiecare femeie pune altfel de dragoste, de energie, in mancarea pe care o face. Daca ne asezam 6 femei una langa alta si facem toate ciorba uitandu-ne la aceeasi reteta, obtinem 6 ciorbe diferite si ca gust si ca aspect. Da, copiii trebuie sa manance peste tot, mancaruri cat mai variate si e bine sa ii ducem in tot felul de case pentru asta. Stiti cum mancarea de la vecina era intotdeauna mai buna decat a mamei, cand eram copii, nu? Cum zicea mama cand ne duceam in vizita: “Draga, dar la mine nu pune gura pe salata boeuf, nu inteleg cum de mananca la tine!” Asta e pentru ca difera contextul in care o mananca si, de ce nu, poate chiar si mirosul sau gustul.

I.M. Cum ii determinam noi, restul parintilor, sa manance corect si sanatos?

C.C. Bucurandu-va de ei si de mancare. Tu stii ca motto-ul meu este “Lasati-i pe copii sa se bucure de mancare!” Noi, parintii, ar trebui sa fim preocupati de ce le lasam mostenire acestor copilasi: NU mancarea e mostenirea pe care le-o lasam. Nu exista fiinta sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, cu mancare la indemana, care sa nu manance. Deci, nu mancarea e ce le predam noi lor. Mostenirea noastra cea mai de pret ar trebui sa fie “Pofta de mancare”, asta ar trebui sa ii invatam noi pe copilasi, inca de la 6 luni: sa le facem pofta de mancare.

I.M. Care sunt cele mai frecvente greseli facute de parinti la inceputul diversificarii?

C.C. Frica. Parintii, in pragul diversificarii, tremura. De frica! Serios, fix asta fac.

–       Mi-e frica sa ii dau mancarea asta

–       Mi-e frica sa il pun in scaunul de bebelus, dar mi-e frica si sa nu il pun

–       Mi-e frica sa nu se inece

–       Mi-e frica sa nu faca alergie

–       Mi-e frica sa nu se constipe. Mi-e frica si sa nu dea vreo diaree in el.

–       Mi-e frica sa ii introduc si asta

–       Mi-e frica sa nu refuze mancarea

–       Mi-e frica de mor!

Asta simte copilul in pragul diversificarii: frica. Si de astea se si comporta foarte multi refuzand, respingand, ezitand. Tu ai manca din mana mamei tale daca ai vedea ca ii tremura bluza pe ea cand iti intinde lingura cu mancare?

I.M. Ce alimente/produse introduse gresit sau devreme altereaza gustul copilului?

C.C. Povestea cu legume intai, nu fructe, ca sa nu se invete cu gustul dulce e un mit. In primul rand e lipsit de logica. Ia spune-mi cate fructe acre/acrisoare nu cunosti si cate legume dulci, real dulci ai mancat? Primele alimente introduse ar trebui sa fie alimente cu gust, nu inodore, incolore, insipide. Copilul, de la laptele de san, dulce, perfect, trece in Gradina Raiului si ce gusta intai? Un piure fara niciun gust, cu o culoare ciudatica si cu o textura care pare lapte, dar nu e. Nu asa il convingi pe om sa guste si a doua oara.

I.M. Ce parere ai despre autodiversificare?

C.C. O parere buna, desigur. Eu am scris si recenzia cartii “Diversificarea naturala”, atunci cand s-a publicat in Romania. As vrea ca mamele care aud despre mine sa stie ca eu nu le voi recomanda diversificarea clasica sau autodiversificarea, ci ca voi afla despre ele suficiente informatii, astfel incat sa imi dau seama care este metoda de diversificare potrivita cu ele si cu familia lor. Nu ne intereseaza sa avem o mama moderna, dar care tremura si e plina de frustrare cand isi lasa copilul sa manance singur, la fel cum nu ne intereseaza sa avem o mama clasica, ce tremura de frustrare cand ii da lingurita cu lingurita piureul din castronel copilului ei. Ce ne intereseaza e sa avem o mama impacata, linistita, armonioasa si bucuroasa de relatia dintre ea, copilul ei si mancare.

I.M. Sa zicem ca am dat-o in bara si acum avem un copil mofturos- cum dregem situatia?

C.C. “Lasa-l. draga, ca nu o sa moara de foame!” “Nu ii mai da nimic si o sa vezi cum o sa manance!” Astea sa NU le faceti niciodata! Astea sunt caile sigure catre esec si catre probleme si mai mari. Apelati la Femeia-care-ii-face-pe-copii-sa-manance! Pe site-ul meu, www.permisdeparinte.ro o sa gasiti multe informatii despre “boala” asta, pentru ca da!, “mofturile la mancare” au fost catalogate drept un diagnostic de catre Asociatia Americana de Psihiatrie, tocmai pentru ca e un fenomen din ce in ce mai des intalnit si cu consecinte foarte grave pe termen lung.

I.M. Ce facem in cazul fratilor- unul mancacios, celalalt mai sclifosit? Ce stil se impune? Il determina pe mofturos sa manance sau invers?

C.C. Nu e despre frati, cat e despre parinti. Vedeti, atunci cand un copil are un comportament cu care parintii nu sunt de acord, problema e a parintilor, nu a copilului! Foarte rar avem de-a face cu o incapacitate fizica, fiziologica a copilului, de cele mai multe ori mofturile, refuzul, respingerea apar pe un fond emotional, psihologic. Parintii sunt cei pe care ii ajut in prima instanta, abia dupa ce inteleg ei nevoile copilasului mofturos si dupa ce primesc de la mine si niste instrumente care sa ii ajute sa ii indeplineasca din nevoi, trecem mai departe, la relatia dintre frati si la rivalitatile dintre ei.

I.M. Ai un mesaj pentru mamicile stresate care fac o drama din NEmancatul copiilor si vor sa-i determine cu orice pret sa infulece tot la masa?

C.C. Daca ar fi sa ma rezum la un singur mesaj, acela ar fi “Copilul care face mofturi este un copilas neinteles. Nicio fiinta umana sanatoasa din punct de vedere fizic si emotional, care are mancare la indemana, nu refuza mancarea. Mancarea inseamna viata, asa ca, un copil care nu mananca, ne da – subliminal – mesajul ca nu ii place viata pe care o traieste, ca nu vrea sa mai traiasca. Stiu ca suna dur, ca suna inspaimantator, dar daca nu mananci, nu traiesti, asta e sigur. Asadar, daca simtiti ca omuletul are o problema cu mancarea, nu o ignorati si nu il fortati sa manance. Cautati sprijin: o mama care cere ajutorul e o mama mai buna!

„Dacă nu le înțelegi tăcerea, atunci cum ai putea să le înțelegi cuvintele?”

CN1Pe 2 Aprilie a fost Ziua Internationala de constientizare a autismului. Sunt mii de copii in Romania, in statistici, diagnosticati cu aceasta tulburare, dar alte mii probabil se lupta cu acest sindrom fara sa le fie cunoscute si indeplinite nevoile speciale. Lege exista, dar fara norme de aplicare! Dar lucrurile urmeaza sa se schimbe.

Cristina Nichita, una dintre cele mai apreciate femei de afaceri de la noi a fost binecuvantata cu un baietel adorabil, dignosticat de la o varsta frageda cu tulburare din spectrul autist. S-a lovit de multe necunoscute in lupta pentru accesul la o viata normala a copilului sau. Asa a inceput sa fie activa social, sa vorbeasca oamenilor pentru informare, constientizare si strangere de fonduri. Si sa caute oameni care sa fie interesati sa faca bine si sa schimbe mentalitatea colectiva. Pasul urmator a fost intrarea in politica!

Izabela Caragea Marinescu: Cum luptati dvs, ca demnitar, pentru persoanele cu Tulburari din Spectru Autist? Exista o lege in acest sens, cu norme de aplicare functionale?

deputat Cristina Nichita: Preocuparea mea constantă, pe care mi-am asumat-o atunci când am intrat în viața politică, se referă în mod esențial la îmbunătățirea calității vieții persoanelor din categoriile vulnerabile. În primul rând, mi-am asumat problematica autismului ca o misiune a mea și am început să fac demersuri continue în acest sens.

Legat de cadrul legislativ, avem o lege pentru persoanele diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist și anume Legea 151/2010, modificată și completată în 2013. Din păcate, în niciuna dintre situații, Legea nu a beneficiat de Normele Metodologice de aplicare. În luna mai a anului trecut, am reușit înființarea Grupului Interministerial de Lucru privind Problematica Persoanelor cu Tulburări din Spectrul Autist.

Printre obiectivele urgente ale Grupului se află și Normele Metodologice la Legea Autismului. Prin intermediul Grupului, am reușit finalizarea acestor norme, ele fiind în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătății până de curând. Acum, așteptăm cu nerăbdare forma definitivă a Normelor și publicarea lor în Monitorul Oficial.

I.M. Ce face statul pentru copiii acestia? Exista un program de sanatate publica in acest sens?

dep C.N. Una dintre măsurile esențiale identificate în Grupul de Lucru este ca problematica Tulburării din Spectrul Autist să fie parte a unui Program de Interes Național și să își găsească soluțiile într-o politică națională de sănătate publică. Din păcate, până în acest moment, nu există niciun program de sănătate publică pentru acest diagnostic, deși numărul copiilor născuți cu o Tulburare din Spectru Autist este în continuă creștere. Specialiștii în Sănătate Mintală afirmă că în România un copil dintr-o sută se naște cu o Tuburare din Spectrul Autist. Mi se pare un semnal de alarmă dintre cele mai îngrijorătoare și mi se pare, de asemenea, că responsabilitățile pe care trebuie să și le asume decidenții sunt extrem de mari.

I.M. Se stie care este situatia reala in acest moment in tara? S-a facut vreo statistica?

dep C.N. În România, la ora actuală, există peste 8.000 de persoane diagnosticate cu Tulburări din Spectrul Autist, dar aceasta este o cifră statistică. Numărul real, probabil mult mai mare, nu este cunoscut deoarece nu există încă un Registru Național care să evidențieze situația la zi a persoanelor cu Tulburări din Spectrul Autist.

În data de 2 Aprilie – Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, Președintele Republicii, domnul Klaus Iohannis, a transmis un mesaj care conține cifre îngrijorătare: în România trăiesc 30.000 de persoane diagnosticate cu autism. Cifrele avansate de personalitatea cea mai proeminentă a României ar trebui să ne pună pe gânduri.

I.M. Exista terapeuti buni in Romania? Cum ii gasim? Vorbiti-ne despre Portalul Autism Connect, va rog!

dep C.N. Desigur că există terapeuți buni în România dar, din păcate, numărul lor nu este îndeajuns. Țara noastră se confruntă o lipsă acerbă de specialiști în terapie comportamentală. În acest moment, avem nevoie de cel puțin 1.000 de persoane specializate în acest domeniu.

Despre Autism Connect am numai cuvinte de laudă. Este prima platformă dedicată autismului, fiind construită la inițiativa Asociațiilor Help Autism și ATCA, prin fonduri oferite de EEA Grants. Platforma are rolul de a veni în sprijinul familiilor în care există copii diagnosticați cu Tulburări din Spectrul Autist. Astfel, portalul a fost gândit ca răspuns la nevoia acută de informații și soluții pe care părinții o resimt la aflarea diagnosticului celor mici. Autism Connect oferă părintelui posibilitatea să găsească medicul, psihologul, centrul de terapie, grădinița sau școala pentru copilul lui, în funcție de orașul în care locuiește.

I.M. Terapia costa mult! Cum se descurca familiile din Romania, cu posibilitati modeste de cele mai multe ori?

dep C.N. Într-adevăr, terapiile necesare unei persoane cu autism sunt foarte costisitoare. De cele mai multe ori, procesul de reabilitare se face în mediul privat, cu posibilități financiare enorme din partea părinților. În cazul în care familiile nu dispun de sumele necesare, problemele copiilor diagnosticați cu autism și disperarea părinților devin invizibile. Însă, sunt foarte îngrijorată de situația din mediul rural, unde nu există condițiile necesare pentru terapia persoanelor cu autism. Persoanele din mediul rural nu își cunosc drepturile și lipsa accesului la informație, la a-și cunoaște drepturile și la terapie. În mediul rural, este amputată șansa de recuperare a copiilor.

I.M. Nu sunteti specialist, insa din perspectiva unei mame cu un copil cu TSA- care sunt nevoile persoanelor cu un astfel de diagnostic?

dep C.N. Nevoile persoanelor cu autism sunt diferite: de la kinetoterapie, logopedie, până la diferite activități fizice. Dacă sunt 8.000 de persoane cu TSA, înseamnă că sunt 8.000 de nevoi diferite și individuale. În orice caz, terapia este esențială pentru orice persoană cu autism. În cazurile fericite, cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât copilul intră în procesul de recuperare. Terapia pentru copiii cu autism trebuie să fie continuă pentru a obține rezultate. Nu este o terapie de grup, ci fiecare specialist lucrează individual cu copilul. Autismul are nevoie de o abordare specială.

I.M. Poate fi considerat autismul o boala?

dep C.N. Autismul nu este o boală. Nu este o maladie ce necesită medicație, internări și tratamente. Autismul este o tulburare destul de greu de depistat, cu grade și forme diferite de manifestare, o afecțiune ce însoțește persoana de-a lungul întregii sale vieți. Este o tulburare a capacităților sale de comunicare umană, de adaptare și de intregrare în societate.

I.M. Este acceptat un copil cu autism la o gradinita si/sau scoala normala?

dep C.N. Este acceptat dar, de cele mai multe ori, este discriminat. Eu, ca mamă a unui băiat diagnosticat cu autism, am trecut printr-o situație despre care pot afirma că m-a marcat într-o anumită măsură. În România, nu este încurajată o educație incluzivă pentru toți copiii. Cred cu tărie că pentru copiii cu autism educația specială nu este cea mai bună soluție pentru dezvoltarea lor, ci din contră, o poate întârzia. Așa cum copiii tipici învață și imită foarte repede, la fel și copiii diagnosticați cu autism învață mult mai ușor, preluând exemplul celor din jur. De aici vine și sfatul dat de fiecare dată de specialiști: copiii să fie integrați în învățământul de masă și să intre la o vârstă cât mai fragedă într-un colectiv. Dacă e să vorbesc de fiul meu, Ștefan, întotdeauna, încurajându-l, a vrut să facă tot ce ceilalți din jurul său făceau: să înoate, să meargă pe role, să patineze, să meargă pe bicicletă, să călărească, să ia lecții de ski etc.

I.M. Ce este un shadow?

dep C.N. Shadow-ul sau „Umbra” însoțește copilul cu autism la școală. El trebuie să culeagă informatii despre comportamentele copilului în clasa de curs sau în alte medii de interacțiune socială, pe baza cărora să se aplice și să se modifice intervenția terapeutică atunci când este necesar. Shadow-ul are și anumite atribuții precum: îi atrage atentia copilului atunci când este distras; îi repetă mesajul spus de educator/învățător/profesor atunci când nu îl înțelege; îl corectează atunci când are un comportament care ar putea deranja ora; îl liniștește atunci când are momente de agitație; îl ajută să inițieze conversații cu ceilalți copii; îi atrage atenția atunci când face ceva neadecvat; îl va corecta gramatical atunci când face greșeli (dacă este verbal). În România, această profesie nu este reglementată.

Persoanele cu autism au dreptul la însoțitor, cheltuiala fiind asigurată de Stat. De cele mai multe ori, însotitorul copilului (un asistent social/student/psihopedagog) ține loc de shadow.

I.M. Cum se poate implica efectiv parintele in cresterea si dezvoltarea unui copil cu TSA?

dep C.N. Părintele are un rol esențial în creșterea și dezvoltarea copilului cu TSA. Părinții trebuie, întâi de toate, să conștientizeze că este un diagnostic ce îi va însoți copilul toată viața și nu este un diagnostic care se poate trata cu medicamente sau care va dispărea în timp. Avem exemple de persoane cu autism care pot să își identifice stările și să vorbească despre ele. În spatele acestor rezultate, sunt mii de ore de terapie cu implicarea 100% a familiei și a echipei multidisciplinare. Oricum, fiecare copil care intră în proces de reabilitare are șansa lui de a învăța să trăiască ca noi.

CN3I.M. Ce s-a schimbat in dvs cand baietelul dvs a fost diagnosticat cu autism?

dep C.N. Totul. Întreaga mea viață. Am pătruns instantaneu într-o altă lume. De 12 ani, învățăm împreună cum să trăim cu autismul. Este un altfel de dans al vieții. Am fost întotdeauna atentă la persoanele vulnerabile: copii, bătrâni, persoane cu dizabilități și cred că Dumnezeu a vrut să mă pregătească din timp pentru ce urma să apară în viața mea. Acum, știu că Ștefi e o binecuvântare. Întreaga mea viață se petrece în jurul lui, și a celor ca el. Astfel, mă reinventez în fiecare zi pentru a găsi soluții cele mai bune pentru ca persoanele cu autism să aibă o viață frumoasă și decentă.

I.M. Poate n-ar fi rau ca prin exemplul personal sa incurajati si alti parinti ai caror copii au acest diagnostic. Va rog sa le transmiteti un mesaj!

Un sfat către părinți: dacă sesizează că este ceva în neregulă cu bebelușul lor, să nu aștepte. Vor pierde timp prețios din viața lor și din viața copilului lor. Să meargă la medic, să meargă la consultație și odată ce au primit diagnosticul să găsească posibilitatea de consiliere psihologică pentru ei înșiși deoarece diagnosticul de autism este un șoc. Când vezi că cel mic nu are afecțiuni vizibile, merge, râde, mănâncă, aștepți doar să înceapă să vorbească. Autismul nu este de a vorbi sau a nu vorbi, copilul va găsi până la urmă drumul către comunicare, fie că va comunica prin imagini (pictograme), fie în scris, fie că va deveni verbal.

Un alt sfat este ca părinții să se informeze cu privire la drepturile lor și ale copilului lor, să înceapă cât mai repede terapia pentru copil și să îi facă dosar pentru persoană cu dizabilități, chiar dacă familia are posibilități financiare. Doar așa putem avea o statistică cât mai reală și mai apropiată de adevăr.

Cel mai important este să lupte, implicarea este esențială. Părinții trebuie să cultive răbdarea deoarece copii cu autism sunt înzestrați cu foarte multe abilități, chiar dacă ei nu comunică de la început. Dacă nu le înțelegi tăcerea, atunci cum ai putea să le înțelegi cuvintele?

Îi îndemn pe părinți și pe toți cei din jurul lor să fie solidari. Când am înțeles că în urma terapiei, Ștefan a început la 5 ani și jumtate să vorbească, primul meu gând a fost că trebuie să fiu darnică și cu părinții și copiii care nu au acces la terapie și nu știu încotro să meargă. Așa mi-am schimbat viața. Am început să fiu activă social, să vorbesc oamenilor pentru informare, conștientizare și strângere de fonduri. Când nu m-am simtit reprezentată, am realizat că doar o persoană motivată poate reuși să schimbe mentalități și să influențeze luarea deciziilor. De aceea, am făcut un pas către politică.

Dragi părinți, copiii au nevoie de afecțiune și de toată iubirea voastră!

Petreceți timp cu ei și bucurați-vă de momentele petrecute împreună!

„Stimulentul de insertie poate fi primit pana cand implineste copilul 3 ani”

avocat-razvan-vasiliu-2Pe 8 martie, mamele au primit un frumos cadou- Comisia de munca din Camera Deputatilor a adoptat mai multe modificari substantiale la legislatia privind concediul si indeminzatia lunara pentru cresterea copiilor. La finele lunii martie, plenul Camerei Deputatilor a adoptat, in unanimitate, proiectul de lege. Camera Deputatilor este decizionala, iar legea va merge la promulgare la presedintele Klaus Iohannis.

Avocatul Razvan Vasiliu este specializat in dreptul muncii si are o vasta experienta in oferirea de consultanta specializata, in medierea conflictelor si negocierea unor clauze litigioase. Vasiliu ne explica principalele modificari aduse la OUG 111/2010 si ce trebuie sa faca mamele pentru a putea beneficia de acestea.

Pentru eventuale clarificari va punem la dispozitie datele de contact ale Casei de Avocatura: http://vasiliumiclea.ro/contact/

Informatii pretioase pentru toate mamicile care beneficiaza de modificarile legislatiei privind concediul si indeminzatia lunara pentru cresterea copiilor am gasit recent pe: www.bucuresti.prestatiisociale.ro si le gasiti pe pagina noastra de Facebook aici

Izabela Caragea Marinescu: Cum se calculeaza acum indemnizatia de crestere a copilului? Mai exista plafoane minime sau maxime?

Avocat Razvan Vasiliu: Daca legea va fi promulgata de Presedintele Romaniei, incepand cu 01 iulie 2016, indemnizația de creștere a copilului se  va determina prin aplicarea procentului de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.

Așadar, cuantumul indemnizației de creștere a copilului este stabilit exclusiv avându-se în vedere veniturile nete ale beneficiarului, fiind eliminată plafonarea valorii maxime a acestei indemnizații. Dacă limitarea maximă a cuantumului indemnizației a fost eliminată, în schimb, din rațiuni de protecție pentru beneficiari, a continuat să fie menținută o limitare minimală a valorii indemnizației în discuție. Astfel, o persoană nu poate beneficia de o indemnizație de creștere a copilului a cărei valoare să fie mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată (actualmente 892,5 lei în condițiile în care salariului minim brut pe țară garantat în plată este de 1.050 lei/lunar).

I.M. S-a modificat ceva in cazul sarcinilor multiple?

av R.V. Da, și în cazul sarcinilor multiple au intervenit modificări.

Părintele beneficiar va primi pentru un copil o indemnizație de creștere a copilului stabilită prin aplicarea procentului de 85% asupra veniturilor supuse impozitării, obținute în ultimele 12 luni din cei doi ani anteriori datei nașterii copilului, urmând ca pentru fiecare din următorii copii născuți din sarcina gemelară, de tripleţi sau multipleţi, nivelul indemnizației stabilite pentru fiecare copil să fie majorat cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

I.M. Cat poate sta acasa o mamica pentru cresterea copilului?

av R.V. Trebuie spus că de concediul pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții firești ai copilului, precum şi una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi.

Este adevărat că, din punct de vedere statistic, mamele sunt cele care beneficiază de cele mai multe ori de prevederile OUG 111/2010, dar și tatăl copilului poate beneficia, dacă dorește de prevederile acestui act normativ.

În ceea ce privește durata concediului de creștere a copilului, în urma modificărilor survenite, durata acestuia este de 2 ani. În cazul copilului cu handicap, durata concediului de creștere este până la 3 ani. Se poate astfel observa că a fost eliminată posibilitatea beneficiarului de a opta pentru concediul de creștere până la vârsta de 1 an sau doi ani.

I.M. Ce se intampla acum daca parintele aflat in concediu de creste copil opteaza sa se intoarca la serviciu inainte de implinirea varstei de 1 an a micutului? Care este stimulentul de insertie?

av R.V. Având în vedere faptul că forma modificată a OUG 111/2010 nu mai prevede existența a două tipuri de concedii de creștere a copilului, părintele beneficiar se bucură de aceleași drepturi dacă optează să revină la locul de muncă înainte sau după împlinirea de către copil a vârstei de 1 an.

Părintele care beneficiază de concediul de creșterea copilului, dacă realizează venituri supuse impozitării conform prevederilor Codului fiscal, va avea dreptul să primească un stimulent de inserție al cărui cuantum lunar va fi de 50% din cuantumul minim al indemnizației calculata ca fiind 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Ceea ce este important, legat de acordarea stimulentului de inserție, este faptul că angajatorului îi este interzis să înceteze contractului individual de muncă al salariatului care beneficiază de stimulent.

Vizavi de acest aspect, este important de știut că nu toți salariații care beneficiază de stimulentul de inserție intră sub incidența acestei norme protective.

Astfel, persoanele care obțin venituri supuse impozitului cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în   cazul   copilului   cu   handicap, vor beneficia de plata stimulentului de inserție până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv a vârstei de 4 ani, pentru copilul cu handicap.

Pentru persoanele care nu obțin venituri supuse impozitului cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, acordarea concediului de creștere și a stimulentului de inserție, dacă este cazul, încetează la data la care copilul împlinește vârsta de 2 ani.

I.M. Si tatal (sau celalalt parinte care nu era principalul beneficiar al concediului) putea sta acasa cu bebelusul pentru o luna. Vorbim despre un drept sau despre o obligatie? Se mentine?

av R.V. Deși OUG 111/2010 prevede dreptul celuilalt părinte, care nu a solicitat inițial concediul de creștere, de a beneficia de cel puțin o lună de acest drept, în realitate, putem vorbi mai degrabă despre o obligație de efectuare în natură a acestui interval decât de un drept.

Din punctul meu de vedere, vorbim mai degrabă despre o obligație decât de un drept întrucât, în continuare legiuitorul a prevăzut obligativitatea efectuării în natură, pentru o perioadă de minim o lună de zile, a concediului de creștere a copilului. Sancțiunea, în cazul neexercitării dreptului de către părintele care nu a solicitat inițial concediul, este pierderea dreptului la concediu de creștere a copilului pe o perioadă de o lună de zile.

În plus, față de reglementarea anterioară, în cazul în care părintele care nu a optat inițial pentru concediu, refuză să-l efectueze în natură, celălalt părinte poate beneficia, de concediu fără plată, nefiind obligatorie revenirea la serviciu pe perioada în care cealaltă persoană ar fi trebuit să beneficieze de concediu.

I.M. Exista o intreaga procedura pana a-si produce efectele- dupa vot, legea merge spre promulgare, apoi trebuie publicata in Monitorul oficial. Cand intra in vigoare de fapt noua lege?

av R.V. Într-adevăr, după adoptarea de către Camera Deputaților a Legii pentru modificarea şi completarea OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, forma trimisă spre promulgare s-a depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii. Dacă nimeni nu contestă constituționalitatea acestei legi, ea va fi trimisă spre promulgare Președintelui României. Președintele României are posibilitatea de a trimite legea înapoi în Parlament pentru a fi rediscutate anumite articole. În cazul în care Președintele va promulga legea, aceasta se va tipări în Monitorul Oficial și va intra în vigoare la data de 01 iulie 2016, așa cum se menționează în cuprinsul art. II al Legii de modificare.

I.M. Bun, si cum se va aplica? Doar pentru mamele care au sansa de a naste dupa 1 iulie sau si retroactiv, mamelor aflate deja in concediu de creștere?

av R.V. În ceea ce privește aplicarea modificărilor, pot spune că acestea vor influența și persoanele care în prezent beneficiază de prevederile OUG 111/2010.

Astfel, pentru persoanele care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an sau în plata stimulentului de inserție, precum şi persoanele aflate în concediu fără plată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea opțiunii se realizează pe bază de cerere şi acte doveditoare privind suspendarea realizării de venituri supuse impozitului, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.

Pentru persoanele care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea cuantumului indemnizației lunare aferente se realizează din oficiu, pe baza documentelor care au stat la baza acordării dreptului. Practic, pentru această categorie de beneficiar, modificarea se va produce în mod automat, fără a mai fi necesar vreun demers din partea acestor persoane.

În ceea ce privește persoanele aflate în plata stimulentului de inserţie, indiferent de opţiunea de concediu exprimată iniţial, (cu excepția persoanelor care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an sau în plata stimulentului de inserție şi a persoanelor aflate în concediul fără plată pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani) prelungirea perioadei de acordare a stimulentului până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani, în cazul copilului cu handicap, se face din oficiu.

I.M. Stim ca optiunea de a sta acasa ani intregi pentru cresterea copilului poate atrage pierderea locului de munca, de cele mai multe ori. Ce trebuie sa stie mama dupa ce intoarce in campul muncii? Cata vreme nu poate fi concediata?

av R.V. Într-adevăr, de multe ori salariații care au ales să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului, la terminarea concediului, odată reveniți la locul de muncă s-au confruntat cu presiuni exercitate asupra lor în vederea încetării raporturilor de muncă, de multe ori speculând-se necunoașterea de către salariați a drepturilor pe care legea le conferă.

Astfel, toți beneficiarii dreptului la concediul pentru creșterea copilului trebuie să știe că angajatorului îi este interzis să concedieze pe salariații aflați într-un astfel de concediu precum și pe salariații care beneficiază de stimulentul de inserție, pe toată durata acordării acestuia.

În plus, interdicția concedierii salariaților care au beneficiat de concediul de creștere al copilului sau de stimulentul de inserție se extinde cu încă 6 luni de la data revenirii definitive a salariatului în unitate.

Așadar, toți cei care beneficiază de concediul pentru creșterea copilului sau de stimulentul de inserție trebuie să cunoască faptul că sunt ocrotiți de lege, protecție care, deși există, nu poate împiedica eventualele abuzuri ale angajatorului.

În cazul în care un salariat este concediat deși se află într-una dintre situațiile în care angajatorul nu are dreptul să îi înceteze raportul de muncă, acesta se poate adresa instanței de judecată în vederea ocrotii dreptului său.

„Tulburarea de vorbire poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii personalitatii copilului.”

emilia popaCopilasii sunt cei mai dragalasi cand incep sa faca primii pasi sau sa pronunte primele cuvinte. Cu cat stalcesc cuvintele mai mult, cu atat mai simpatici par, iar adultii le intra in joc imediat. Odata ajunsi in comunitate insa, apar diferentele si concurenta! Iar cei mai mari nu se sfiesc sa ii taxeze pe pitici la cea mai mica greseala, fie ea si de vorbire! Ce efecte poate avea pe termen lung o posibila tulburare de vorbire si cand e cazul sa apelam la specialist aflam de la psiholog Emilia Popa, colaborator al clubului Elefantelul curios, despre care am scris si aici.

Izabela Caragea Marinescu: Unii copii vorbesc foarte rapid, in jurul varstei de un an. Altii insa, abia la doi trei ani reusesc sa lege primele cuvinte. Cand e cazul sa ne ingrijoram?

psih Emilia Popa: Fiecare copil este unic si are propriul ritm de dezvoltare. Desigur, atunci cand ne plimbam cu cel mic prin parc si intalnim alti copii mai mici (sau chiar foarte mici) care vorbesc, sau daca avem astfel de cazul in familie, ne putem gandi: Ce fac diferit parintii lui? Unde am gresit eu? Care este problema copilului meu?

Exista multe scheme de dezvoltare ale copilului, multe grafice cu abilitatile copilului si achizitiile pe etape de varsta, important este sa nu uitam ca siguranţa şi confortul emoţional este fundalul pe care se organizează achiziţiile copilului indiferent de ritmul său de dezvoltare.

Daca pana la varsta de 3-4 ani, copilul intelege mesajul transmis de catre adult, daca executa sarcinile primite, daca recunoaste si identifica majoritatea obiectelor si imaginilor cunoscute si daca reuseste sa se faca inteles de adultii din afara cercului de cunoscuti, nu avem nici un motiv de ingrijoare.

Daca dupa implinirea varstei de 3-4 ani, observam ca exista dificultati in a exprima o nevoie, a transite un mesaj, a se face inteles, este extrem de important sa apelam la un specialist.

I.M. Cum putem ajuta si incuraja copilul sa se exprime prin vorbire?

psih E.P. Învăţarea timpurie se realizează susţinută şi acompaniată de adult. Copilul învaţă prin imitare, explorare şi experienţe, limbajul parintilor si al persoanelor care il ingrijesc fiind principalul model. Astfel, este necesar ca parintele sa ofere un model corect, sa pronunte clar cuvintele, sa nu imite el limbajul copilului, oricat de amuzant ar parea asta. Folosirea cantecelor si a poeziilor cu rima, asocierea cuvintelor cu gesturi sau comportamente, lectura imaginilor din cartile pentru copii, toate acestea sunt exemple de comportamente care stimuleaza si incurajaza copilul sa vorbeasca.

De asemenea, un factor important este constientizarea faptului ca a comunica este o necesitate si doar intelegand lucrul acesta il putem ajuta cu adevarat pe copil. Astfel, daca cel mic arata spre carte si spune „a”….mami il poate intreba: „vrea cartea?, uite cartea”. Data viitoare putem incerca „vrei cartea, zi cartea” si apoi ii dam copilului obiectul dorit.

I.M. Nu putine sunt situatiile cand micutul se foloseste de cuvinte doar de el/ea intelese. Care este varsta optima pentru a apela la specialist, la logoped?

psih E.P. Este recomandata inceprerea terapieie logopedice dupa varsta de 3-4 ani, deoarece pana atunci limbajul este in continua formare. Interventia specialistului, il va ajuta pe copil sa recupereze intarzierea si sa dobandeasca achizitii specifice varstei, fara a fi nevoie sa se experimenteze frustrarea de a nu se putea face inteles.

I.M. Care sunt problemele cel mai des intalnite? Ce sunete sau grup de sunete sunt cel mai dificil de redat de copii?

psih E.P. Dislalia, tulburarea de pronuntie, este cea mai frecventa tulburare de limbaj. Pe langa aceasta insa, exista si alte tulburari (ex: tulburarile de ritm, tulburari ale limbajului scris-citit, intarzierea in dezvoltarea limbajului si altele).

Cele mai frecvente tulburari de pronuntie sunt sigmatismul si parasigmatismul, pentru grupa suieratoarelor sau a siflantelor (s, j, ce, ci etc), dar si rotacismul si pararotacimul (sunetul r).

I.M. Care este frecventa recomandata a sedintelor de logopedie pentru rezultate optime si, de ce nu, rapide?

psih E.P. Recuperarea logopedica poate dura de la cateva luni pana la 1-2 ani.

Pentru ca interventia logopedica sa fie eficienta, se recomanda o frecventa de 2 intalniri/saptamana si exersarea acasa.

Factorii care influenteaza demersul logopedic sunt:

– diagnosticul logopedic

– ritmul de evolutie al copilului si motivatia acestuia

– implicarea parintilor, in exersarea exercitiilor recomandate

I.M. Ce exercitii sfatuiti parintii sa lucreze cu copilul acasa pentru o pronuntie cat mai corecta?

psih E.P. Un rol important in dezvoltarea limbajului il ocupa stimularea copilului, inca de mic. E bine sa-l obisnuim sa emita tot felul de suntete, sa scoata limba, sa se strambe, sa faca zgomote, sa imite animale, sa repete, sa faca gargara, sa faca baloane. Totul face parte din dezvoltarea normala si firesaca a copilului, are forma de joc si bunavoie. Toate aceste lucruri banale sunt de fapt tehnici de miogimnastica sau de gimanstica miofaciala, care au rolul de a facilita dezvoltarea mobilitatii sistemului fono-articulator (folosite in terapia logopedica). Poeziile, cantecele, cartile cu imagini toate au rolul de a dezvolta vorbirea copilului.

Este importanta sa oferim copilului un model de comunicare corecta prin pronuntarea corecta a cuvintelor.

I.M. Spuneati ca multi parinti vorbesc si ei ca niste copilasi in prezenta micutilor. Cum influenteaza asta dezvoltarea celor mici?

psih E.P. Învăţarea timpurie se realizează susţinută şi acompaniată de adult. Acesta îl ghidează în procesul cunoaşterii şi îi denumeşte semnificaţia celor învăţate. Orice interacţiune cu adultul sau cu mediul este un act de învăţare. Copilul invata prin imitare, prin reluări şi repetări ale unei activităţi, a operaţiilor activităţilor, până când acestea se perfecţionează şi se rafinează.

Copilul poate parea haios atunci cand spune cuvintele in mod stricat, insa nu este deloc indicat ca noi, adultii din jurul lui, sa le repetam in aceeasi maniera. Adica, daca cel mic spune: ”meg cu bubum”, noi incurajam in maniera eficienta: „da, mergem cu masina. Cum face masina? buum –buum”. Daca, ne amuzam si repetem cuvintele spuse de copil, ii intarim comportamentul.

I.M. Cum corectam acasa copilul care are probleme de pronuntie? Dar in societate- il corectam?

psih E.P. Corectam copilul oferindu-i un model clar si corect de pronuntie in maniera asertiva. Copilul spune „meg in pac” si adultul sustine: „Sigur, mergi in parc”. Nu ne oprim din activitate sa corectam insistent copilul. Stie si singur ca nu pronunta corect, ca nu se poate face inteles de catre ceilalti, ca are o problema. Daca nu tinem cont de acest lucru, sabotam procesul de recuperare, copilul se va simti prost, va deveni frustrat si va refuza sa coopereze atunci cand ii va fi solicitat.

I.M. Ce efecte pot avea asupra copilului observatiile colegilor de gradinita, de ex, referitor de greselile de pronuntie?

psih E.P. Tulburarea de pronuntie sau dislalia este intalnita la aproximativ 20 % din copii de varsta prescolara si scolara. Interventia logopedica ajuta la eliminarea acesteia. Daca nu se intervine la timp, aceasta tulburare de vorbire are consecinte grave asupra dezvoltarii personalitatii copilului. Astfel, copilul neputand fi inteles de ceilalti nu mai comunica, devenind introvertit, retras. Fiind tinta glumelor, apare frustrarea care poate genera furie, agresivitate sau imagine de sine proasta, stima de sine scazuta. Pe termen lung, tulburare de pronuntie influenteaza adapatarea sociala, abilitatile de comunicare si relationare.

I.M. Exista un „prea tarziu” pentru a apela la logoped? Adica putem vorbi de o anumita varsta de la care nu mai putem interveni, iar copilul ramane pe viata cu deficiente de vorbire?

psih E.P. Pana la varsta de 5 ani, corectarea vorbirii se realizeaza mult mai usor deoareece emiterea sunetelor nu este automatizata. Dupa varsta de 5 ani corectarea pronuntie se realizeaza mai greu. Copilul care are dislalie si pronunta gresit, va fi elevul care scrie gresit si care citeste gresit, aparand dislexia si disgrafia. Tulburarea de vorbire vor influenta deci si rezultatele scolare.

I.M. Copiii „raraiti” sau „sasaiti” sunt cazuri in care logopedul poate interveni?

psih E.P. A fi „rarait” se traduce in termeni logopedici a avea o tulburarea de tip rotacism si pararotacism, iar a fi „sasasit” inseamna a avea sigmatism si parasimatism. Acestea sunt cele mai frecvente forme de dislalie intalnite in cazul copiilor pentru care interventia logopedica este indicata.

I.M. Multi parinti nu stiu incotro sa se indrepte. Este logopedul automat si psiholog?

psih E.P. Formarea initiala a logopedului este Facultatea de Psihologie, unde studentul intra in contact cu materia denumita Defectologie si Logopedie. La finalul studiilor, fiecare absolvent se indreapta catre o specializare, care va avea loc prin cursuri sau studii postunivesitare. Astfel, te poti specializa pe Logopedie, pe Consiliere Psihologica, pe Psihoterapie sau poti avea mai multe specializari.

I.M. Recomandati si consiliere psihologica pentru o recuperare cat mai eficienta si rapida?

psih E.P. Da. In multe cazuri, dificultatile de vorbire apar pe fond psihologic. Nu lucram mecanic, doar pe recuperatrea tulburarilor de vorbite, lucram integrat, in echipa. Pentru a eficientiza recuperarea copilului se lucreaza cu intreg sistemul familial, se ofera directii pentru stimularea copilului, pentru cresterea stimei de sine, pentru o mai buna integrare.

Printesa urbana pregateste noi lansari de carte

printesaurbana-74Una dintre cele mai influente voci in materie de parenting dintre bloggerii romani este, fara indoiala, Printesa urbana. O citesc deopotriva si mamici, si tatici! Si-a surprins de curand cititorii cu o carte pe sufletul oricarui parinte, iar acum se pregateste sa-i impresioneze pe cei mai sinceri ascultatori- copilasii.

Desi oricine ii citeste blogul se poate considera musafir in viata Printesei, noi v-am pregatit un dialog intim si sincer cu omul din spatele brandului.

Izabela Caragea Marinescu: Hai sa facem cunostinta! Lumea virtuala te stie de „Printesa urbana”. Cei din familie si prietenii cum iti spun?

Printesa Urbana: Pe mine ma cheama Ioana si asa mi se si spune. In gluma sau pe la evenimente mai raspund si la numele de Printesa.

I.M. Cum arata fericirea Ioanei? Face parte din Regatul Printesei?

P.U. Fericirea e musafir permanent la noi, de fapt, cred ca a devenit membru al familiei in ultimii ani. E greu sa nu fii fericit cand esti incojurat de copii! Ei sunt fericiti aproape tot timpul, si cand sunt bolnavi, si cand sunt obositi sau cand le ingheata nasul. Invatam de la ei si noi, astia marii.

I.M. Tu insati crezi in povesti? Traiesti una?

P.U. Cred in vise implinite. Traiesc o poveste adevarata, cu cavaler pe cal alb (pe bune, chiar a venit la nunta pe cal alb), dar cunoscut pe internet, cu copii doriti si minunati.

I.M. Te recomanda talentul, asta-i clar! Cat e viata ta si cat fictiune pe blog?

P.U. Nu scriu fictiune, nu stiu sa scriu fictiune. Tot ce e pe blog e adevarat. Asta nu inseamna ca si tot ce traiesc scriu pe blog. Autocenzura e importanta!

I.M. Ai scris de cand te stii sau ai avut o revelatie la un moment dat si totul a pornit de acolo?

P.U. Scriu de pe la 19 ani, la inceput mai prost, in timp ceva mai bine. Am scris mii de texte, unele la comanda, altele pe bani, multe degeaba. In ultimii ani insa am scris aproape numai pentru mine si am simtit un progres urias in materie de stil, viteza de scris si feedback pozitiv de la cei care ma citesc.

I.M. Acum ai comunitate de sute, chiar mii de cititori? Cum ai crescut?

P.U. Suntem cateva mii de parinti care gandim si vrem la fel pentru copiii nostri. Am crescut scriind sincer despre mine si familia mea, in speranta ca vor invata si altii cate ceva din greselile si reusitele noastre. Nu am investit bani in reclame sau bannere. Doar am scris si am fost mereu onesta.

I.M. In continuare te ocupi doar tu de tot- plan editorial, texte, blog, facebook, grup, publicitate sau ai creat deja o echipa?

P.U. Nu am o echipa pentru ca totul este extrem de personal. Nu as putea lasa pe altcineva sa imi scrie textele, sa imi caute subiecte sau sa imi negocieze contracte. Blogul, brandul, businessul, comunitatea, toate exista pentru ca fac totul personal. Ma ajuta sotul in unele chestiuni administrative, mai modereaza comentarii cand eu nu am acces la internet, ma ajuta cu organizarea evenimentelor pentru comunitate.

I.M. Se poate trai dintr-un blog? Stii sa te vinzi?

P.U. Da, eu traiesc din blog de ceva vreme. Nu stiu sa ma vand, dar din fericire nu a incercat nimeni sa ma traga pe sfoara pana acum.

I.M. Cat timp dedici acestui job?

P.U. Intre 2 si 8 ore pe zi in fiecare zi, inclusiv in weekend, cand nu deschid laptopul cand sunt treji copiii, ceea ce inseamna ca in weekend dorm mai putin.

I.M. Ai ajuns sa publici o carte! Povesteste-ne despre “O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă”.

P.U. Cartea asta era cu mine de mult, doar ca nu s-a gasit nimeni sa ma motiveze s-o pun pe hartie. Ivan era mic, dormea mult pe mine, eu stateam si lacrimam de fericire sub el, tastam pe telefon capitol dupa capitol. Si gata cartea!

printesa-urbana-tex-carrefour-13I.M. Personajul principal are doi copii. Asta stim si despre tine, dar nu i-am vazut in nicio fotografie. Cum reusesti sa faci asta, cand toata lumea pune poze cu copiii peste tot?

P.U. Pai, pur si simplu nu pun poze cu ei. Se poate trai si fara sa pui poze cu copiii pe net, chiar se poate, de fapt, nici macar nu-i greu.

I.M. Pregatesti surprize pentru cititorii tai in curand?

P.U. Lucrez acum la doua carti pentru parinti si copii, doua carti frumoase, cu miez si mesaj, care-i vor ajuta pe copii sa adoarma frumos si sa viseze colorat, iar pe parinti ii vor ajuta sa gestioneze mai usor situatiile dificile. Abia astept sa le vedeti!

„Anestezia nu mascheaza semnele unei posibile rupturi uterine si nici nu scade sansele unei reusite”

marius romilaMulte dintre mamici care isi doresc o a doua sansa! Sunt multe motivele pentru care au fost nevoite sa opteze pentru operatie de cezariana la primul copil, dar trebuie sa stie ca pot incerca sa nasca natural urmatorii copii. Dr Marius Romila, medic primar obstetrica – ginecologie, este implicat in multe proiecte menite sa sustina si sa informeze femeile din Romania, proaspete sau viitoare mame.

Izabela Caragea Marinescu: Sondajele arata ca in maternitatile private din Romania, 80% dintre gravide dau viata pruncilor in urma unei operatii. Inteleg ca pacientele dvs care cer cezariana sunt insa in numar foarte mic. Cum reusiti sa va inconjurati de restul de 20%?

Dr Marius Romila: E firesc ca atunci cand te preocupa un subiect sa atragi oameni cu aceeasi orientare. Nu am dat niciodata garantii privind reusita unei nasteri naturale. Ce am facut insa intotdeauna cand medical nu se impunea altfel, a fost sa incurajez femeile ce isi doresc asta, sa incerce macar. Imi trec pragul si gravide care inca mai cauta raspunsuri la intrebari ce le framanta. Aproape intotdeauna, la finalul discutiilor opteaza pentru nasterea naturala. In cazul in care aceasta nu e o solutie, indiferent de motiv, le sustin caci foarte important e ca femeia sa ia decizia potrivita ei.

I.M. Sunteti recunoscut, dar mai ales cautat cred eu, pentru ca le dati sperante femeilor care vor sa nasca natural, dupa o operatie de cezariana (VBAC= vaginal birth after C section). Si nu doar sperante, ci se intampla asta frecvent pacientelor dvs! Incercati va rog sa demontati mituri si sa ne explicati cum este posibil asa ceva?

Dr M.R. Nasterea naturala dupa cezariana reprezinta o optiune indreptatita. Statisticile arata asta.

Trebuie sa spun ca alegerea finala este a femeii si nu e cea mai usoara. Fiecare trebuie sa aleaga pentru sine, pe baza unor informatii medicale corecte, tinand cont de experienta anterioara legata de nastere si de suportul medical sau familial disponibil. In ceea ce ma priveste, rare au fost cazurile in care a trebuit sa descurajez un potential VBAC.

Ruptura cicatricei uterine sau chiar a uterului, desi foarte rara, este o complicatie serioasa ce poate pune in pericol viata mamei si a fatului. United States National Institute of Child Health and Human Development a stabilit un risc de ruptura uterina de 0.468% in cazul unui travaliu dupa cezariana.

Dintre riscurile fetale, amintim mortalitatea – riscul absolut e mic, undeva la 0.13%/0,11%, encefalopatia hipoxica ischemica (privare cerebrala de oxigen) – risc 0.046 % sau leziunile traumatice, despre care putem spune ca predomina la cei nascuti prin cezariana.

I.M. Intr-adevar, inteleg ca la ruptura uterina se gandesc cele mai multe mamici. Cat de mare este riscul si in ce cazuri, la VBAC?

Dr M.R. Inciziile joase segmento transversale ce sunt standard in operatiile cezariene asociaza un risc mic de ruptura. Cele verticale comporta riscuri suplimentare si de aceea nu se recomanda traversarea travaliului dupa o operatie de cezariana suferita la nasterea anterioara. Desi, sunt informatii noi care arata ca incizia verticala joasa suporta VBAC.

Cat despre grosimea cicatricei uterine – desi vehiculata ca ar avea semnificatie pe principiul „cu cat cicatricea e mai groasa, cu atat sansele sunt mai mari” si contraindicand VBAC la o grosime mai mica de 3.5 mm, evaluarea ecografica din ultima luna de sarcina s-a dovedit nerelevanta pentru succesul nasterii. Daca ne referim la calitatea cicatricei – tine de multe elemente (teren, tehnica chirurgicala, materiale de sutura, eventuale complicatii post operatorii) si e greu de evaluat, dar un semn de intrebare se ridica daca medicul tau a intampinat dificultati in refacerea peretelui uterin sau evolutia ulterioara a fosa grevata de evenimente precum febra, supuratii, sangerari.

De asemenea, inducerea travaliului cu prostaglandine (2%) sau oxiton(1%) (conform French College of Gynecologists and Obstetricians) si augmentarea contractiilor cu oxiton, pot fi motive de ingrijorare.

Nu exista semne ce pot indica in proportie de 100% ruptura uterina, dar oricare dintre cele ce urmeaza ar trebui sa ridice suspiciuni: CTG (cardiotocografie) anormala, durere abdominala intensa ce persista intre contractii, durere toracica, durere in umar, la nivelul cicatricei sau dispnee, sangerare vaginala sau hematurie (urina cu sange), disparitia contractiilor uterine eficiente, tahicardie materna, hipotensiune, soc

I.M. La cit timp dupa cezariana este recomandat unei femei sa ramana insarcinata, dar mai ales sa se gandeasca la o nastere naturala?

Dr M.R. Se recomanda o perioada de minimum 1an si jumatate intre cele 2 nasteri.

I.M. Cit de naturala poate fi nasterea dupa cezariana? Adica se recomanda anestezia epidurala, administrarea de oxitocina, ruperea membranelor sau putem astepta sa decurga firesc?

Dr M.R. Ideal ar fi sa fie cat mai naturala. Exista cazuri in care toate cele mentionate pot fi folosite, desi in literatura clasica era contraindicat. Anestezia insa nu mascheaza semnele unei posibile rupturi uterine si nici nu scade sansele unei reusite.

I.M. La cursurile prenatale ne invata sa recunoastem cand suntem cel mai aproape de momentul nasterii, pentru a ramane cat mai mult acasa pana la decizia de a porni spre spital. Cat de repede trebuie sa se prezinte la maternitate o gravida care doreste VABC, pentru a minimiza riscurile?

Dr M.R. Daca la domiciliu nu exista o persoana competenta in a monitoriza evolutia nu e recomandabila amanarea plecarii catre spital. Travaliul evolueaza firesc de cele mai multe ori, dar posibilele complicatii pot fi rezolvate numai in spital. Daca se accepta un compromis acesta poate fi legat de prezenta unui cadru medical la domiciliu, fazei pasive a travaliului si posibilitatilor de transfer rapid la spital.

I.M. Ce semnale impiedica VABC si indica o noua cezariana? Difera fata de o prima nastere naturala?

Dr M.R. Trebuie sa fii atent la foarte multe. In primul rand frecventa cardiaca fetala si simptomele mamei (durere intensitate, caracter , sangerare). Insa statutul particular (uterul cicatricial) impun vigilenta sporita. Pentru aceleasi manifestari, la o pacienta neoperata deciziile pot fi diferite, gradul de toleranta medicala fiind mai mare.

De ex, in cazul unui travaliu cu contractii ce dureaza de peste 12 ore cu progresia lenta a dilatatiei (mai putin de 1cm pe ora), se poate recomanda o noua operatie.

I.M. Dupa cite operatii de cezariana nu mai putem lua in calcul nasterea naturala?

Dr M.R. Greu de zis, exista cazuri in literatura si de nastere naturala dupa 3 cezariene. Personal nu incurajez nasterea naturala dupa mai mult de 2 cezariene.

I.M. Recomandati prezenta unei doula, pe langa traditionala moasa?

Dr M.R. Rolul doulei este de sprijin, sprijin pe care gravida il percepe doar daca are incredere, iar increderea necesita timp. In forma actuala in care gravida isi cunoaste moasa doar in travaliu, prezenta doulei este o optiune pentru femeile ce au nevoie de mai mult suport.

I.M. Cum reusiti sa fiti tot timpul pe faza? Si de unde atita rabdare, atat de pretioasa si de rara la medicii din ziua de azi, din pacate? Nu v-ar fi mai comod sa mergeti la nasteri programate, eventual cu… satisfactii materiale mai mari?

Dr M.R. Rabdarea este o calitate naturala la mine, dar a fost si educata de-a lungul timpului. Eu sunt bucuros si ma consider norocos sa fiu martor la experienta travaliului cu bune si mai putin bune, ce culmineaza cu explozia de fericire atunci cand bebele se naste. Intensitatea trairilor din acele momente depaseste cu mult orice satisfactie imediata pe care ti-o ofera nasterea programata.

„Integritatea cu care tratez oamenii cu care lucrez imi este rasplatita”

ioanaSi pentru ca sarbatorim femeia zilele acestea, va propunem sa cunoasteti o doamna speciala! Stam de vorba cu o actrita, care si-a pus tot talentul in slubja copiilor!

Actrita a Teatrului Ion Creanga, cu o experienta de 10 ani ca parte din echipa Cliniclown, cand mergea prin spitale si distra copiii bolnavi, printr-o terapie bine pregatita de traineri olandezi, Ioana a devenit mama in urma cu aproape 8 ani. La scurt timp a luat nastere proiectul ei de suflet, prin care educa, invata si distreaza poate chiar mii de copilasi!

Izabela Caragea Marinescu: Esti actrita, cu acte-n regula de la UNATC! Eu insa te-am cunoscut ca manager al Miniartshow, desi recunosc ca te stiam si din seriale. Acum mai joci? Ti-e dor sa faci parte din distributia unui film sau a unei piese de teatru?

Ioana Ginghina: Da, asa este, din 3 martie 2012 s-a nascut un nou proiect- MiniArtShow by Ioana Ginghina, cu produse educative pentru copii, prin distractie şi creativitate. Insa acest proiect este o completare a ceea ce fac eu pe plan artistic. In continuare sunt angajata a Teatrului Ion Creanga din Bucuresti unde pot fi vazuta in diverse spectacole. La fel, am si filmari pentru diverse proiecte, continuu sa joc, ba chiar de curand am filmat cu fetita mea intr-un episod din „Lectii de viata” de la PRO TV.

I.M. Sustii ca teatrul poate fi o alternativa la invatamant si sanatate. Cum ai pus pe picioare Miniartshow?

I.G. MiniArtShow s-a nascut dintr-o nevoie a mea, ca mama de a merge cu copilul de pana in 3 ani, la diverse activitati creative. Este minunat sa vezi cum copilul mic, chiar de cateva luni inregistreaza informatii şi le proceseaza, astfel ca aceste activitati ajung sa-l ajute in dezvoltarea personala. Am rezultate foarte bune şi la scoala de actorie, unde copiii fac progrese vizibile! Prin povestile scrise chiar de ei „se descarca” de problemele lor cotidiene.

Sper ca MiniArtShow sa devina un proiect de succes independent, cu tot felul de activitati educative. Acum, de mai bine de un an de zile, suntem intr-o etapa frumoasa, in care produc spectacole de teatru profesionist pentru intreaga familie.

I.M. Echipa e cea mai importanta mai ales intr-un proiect asa amplu! Ti-a fost greu sa gasesti persoanele potrivite? Cine formeaza acum Miniartshow?

I.G. Nu pot spune ca a fost usor, insa nici greu, in alegerea echipei. Integritatea cu care tratez oamenii cu care lucrez imi este rasplatita in mare parte şi de aceea profesionistii MiniArtShow sunt dedicati şi seriosi. Am oameni cu care lucrez de mai bine de 3 ani, ca Andreea Gaica, Andra Mirescu, Corina Munteanu, Andrada Pascu, dar şi oameni mai noi care ma ajuta foarte mult in dezvoltarea proiectului ca Luiza Draghicean. Sunt insa mult mai multi colaboratori in MiniArtShow la fel de buni şi talentati ca cei de mai sus, caci in echipa sunt actori, papusari, coregrafi, regizori, compozitori şi nu in ultimul rand un psiholog.

I.M. Ai avut vreo finantare sau ai reusit totul din fonduri personale?

I.G. Pana anul acesta totul a fost din fonduri personale, dar uite ca anul acesta am primit o finantare de la Administratia Fondului Cultural National pentru a face un Proiect de promovare a proprilor valori. Ideea mi-a venit tot de la Ruxandra, caci a primit o ie anul trecut şi habar nu avea ce este şi de unde vine. Am inceput sa fac cu ea un proces de informare 100% romanesc, cu citit şi ascultat povesti romanesti şi am observat o deschidere extraordinara din partea ei. Asa s-a nascut „Traditii, basme şi eroi de la noi”.

I.M. Deci acum pui in scena basme romanesti! Si te felicit pentru asta! Mai gasiti consumatori de folclor care sa-si aduca copiii la activitatile propuse de voi?

I.G. Da, consumatori sunt!

Proiectul „Traditii, basme şi eroi de la noi” a inceput inainte de obtinerea finantarii. In cadrul atelierelor MiniArtShow am organizat, o data pe luna, o intalnire romaneasca cu sezatori ca pe vremuri. Parinti şi copii au venit spre astfel de activitati cu inima deschisa, asa ca am trecut la urmatorul nivel, la un proiect mai mare. Sper ca in viitor sa se faca 3 zile de „Traditii, basme şi eroi de la noi” cu mai multe activitati ca sa nu uitam de unde am plecat.

I.M. Crezi ca veti atrage mai multi copii, avand in vedere ca accesul este gratuit?

I.G. Ideea acestui proiect este de a ajunge la cat mai multi copii şi de aceea este gandit cu intrare libera, pentru ca problema financiara sa nu fie o piedica in distribuirea mesajului. Sper ca acest lucru sa aduca cel putin 500 de participanti per eveniment.

I.M. Ai reusit sa creezi si o piesa de teatru originala, inspirata din realitate, despre viata copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate. Cum a primit publicul reprezentatia? Ce impact a avut?

I.G. Impactul a fost uluitor şi de aici mi-a venit ideea spectacolelor pentru intreaga familie.

De la „Cantec pentru Tisha” copiii plecau razand şi fredonand melodiile din spectacol, iar parintii aveau lacrimi in ochi. Mesajul este puternic pentru parintele din ziua de azi care, chiar daca nu este plecat din tara, aloca prea putin timp copiilor, si nici acela de cea mai buna calitate. Majoritatea vine de la un job solicitant si problemele de acolo intra si ele pe usa casei.

Am descoperit astfel ca spectacolele pentru copii pot fi şi pentru adulti deopotriva.

I.M. Cel mai amplu proiect al tau mi se pare Scoala de Actorie, Film si TV. Ce ofera diferit aceste cursuri fata de restul existente pe piata?

I.G. Nu este cel mai amplu, tocmai pentru ca mi-l doresc de calitate. Astfel ca am o singura clasa, maximum doua cu care imi place sa lucrez personal. Am şi un ajutor de nadejdie, Andreea Gaica. Suntem o echipa, lucram impreuna.

Diferenta este ca ii trece pe copii prin mai multe module. Aceştia iau contact cu capitole reprezentative in arta actoriei. Ei sunt şi scenaristi şi regizori şi scenografi şi au parte de intalniri cu profesionisti din lumea teatrului şi a filmului.

Piesele şi scurtmerajele sunt un prilej de a juca, dar şi de a invata cum se face un film sau un spectacol. Diferenta dintre un copil care face actorie la MiniArtShow şi un alt copil este fix bagajul de informatii despre aceasta arta pe care il oferim.

I.M. Te rog, alcatuieste o carte de vizita pentru parintii care ne citesc si vor sa-ti incredinteze copiii la cursurile/ atelierele/ piesele tale!

I.G. E foarte greu sa scriu tot pe o carte de vizita, caci sunt atat de multe de scris şi dezvoltat.

Insa ce pot spune este ca avem programe care implica copii de la 0-10 ani, ca suntem trup şi suflet pentru aceste proiecte de dezvoltare personala a familiei şi de aceea se gasesc la noi ateliere senzoriale, spectacole/atelier, ateliere de gatit, de stiinta, de creativitate, scoala de actorie şi spectacole profesioniste de teatru pentru intreaga familie.

„Mamele care lucreaza de acasa se ocupa intens de dezvoltarea personala. Sunt gata sa devina!”

Tinere antreprenoare. Proaspete mamici care nici nu se mai gandesc la jobul clasic de dinainte. Femei care isi descopera talente ascunse bine in spatele biroului, printre dosare, inainte sa li se nasca primul sau al doilea copil. elena gorun

Toate acestea aveau nevoie sa fie puse laolalta intr-un cadru, fie el si virtual, pentru a face schimb de experiente, pentru a impartasi zile de lucru de acasa cu copiii, pentru a gasi colaboratori sau clienti, pentru a-si creste businessul.

Asa a aparut Asociatia Mamelor care lucreaza de acasa. Sau Work at Home Moms Romania. Sau pe scurt WAHM. Care a crescut in cativa ani cat altele in zece! Elena Gorun este de formare sociolog si co-fondatoare a WAHM. CO fondatoare, pentru ca atentie! sotul ei este cel care a initiat proiectul, dar Elena este cea care coordoneaza acum intreaga activitate.

Izabela Caragea Marinescu: De ce si cand ati creat Work at Home Moms Romania?

Elena Gorun: Work At Home Moms Romania a luat fiinta acum 2 ani si 4 luni, dupa nasterea lui Vladut.

Initial am inceput ca grup informal, ulterior ne-am constituit in forma legala: Asociatia Work At Home Moms, iar de atunci crestem voiniceste.

Ideea de a forma aceasta comunitate a venit dintr-o nevoie acuta de a lucra de acasa, de a gasi si alte mame dornice sa demareze proiecte cutezatoare, inspirate fiind, desigur, de tainica experienta a maternitatii.

I.M. Cum arata acum comunitatea? S-a extins pe cat v-ati dorit sau v-ati imaginat voi?

E.G. Comunitatea este diversa si surprinzatoare. Mame antreprenoare, mame fara venituri, mame singure, mame freelanceri, chiar si mame wanna be ne sunt alaturi zi de zi si lupta pentru acest crez frumos care ne-a adus impreuna.

S-a extins mult peste cat am anticipat, chiar daca fluctueaza, avem si mame care renunta la aceasta lupta din considerente personale, dar care ne sustin in gand.

I.M. Ai demarat mult proiecte in foarte scurt timp! Mamele singure au superputeri, proiecte antreprenoriale, sezatori, mame meseriase, Mum Hub sunt doar cateva dintre ele. Cum ai reusit, dar mai ales ce realizari ai?

E.G. Am reusit sa initiem aceste proiecte curajoase si inca avem agende peste agende de proiecte in stand by datorita echipei frumoase care se implica, mamelor care doresc sa faca parte, sa puna umarul , sa schimbe lucrurile si care au inteles ca doar actionand pentru noi toate, putem resimti fiecare in parte rodul acestui demers de informare si de creare oportunitati pentru WAHMs.

I.M. Totul se face pe baza de voluntariat in cadrul Asociatiei?

E.G. Nu, desigur, avem si colaboratori platiti: traineri, consilieri, contabil etc.J Unul dintre obiectivele anului acesteia este crearea unui numar de minim 3 joburi constante in cadrul Asociatiei.

I.M. Cat de eficiente sunt interactiunile mamelor in spatiul virtual? Se concretizeaza? Exista si intalniri de grup?

E.G. Eu sunt foarte multumita de cum interactioneaza mamele: de la sfaturi, feedback, idei, vanzari-cumparari, fundraising pentru a pune pe picioare proiectul unei mame din comunitate, sustinere si promovare reciproca, la intalniri fizice periodice de networking, ateliere practice, targuri.

I.M. Eu insami abia tin pasul cu postarile tale pe grupul WAHM de pe Facebook, iar tu le si moderezi! Cum faci sa dedici atat de mult timp acestei comunitati?

E.G. Ne implicam mai multe mame si, uite, WAHM a devenit un stil de viata!

I.M. Cum evolueaza portalul de joburi? Colaboreaza mamicile intre ele, se ajuta?

E.G. Ne bucuram sa anuntam neoficial deocamdata ca portalul de joburi, de fapt un proiect mai amplu de crestere a posibilitatilor de angajare a mamelor, numit Mom@Work, beneficiaza de increderea si sustinerea AVON.

Mamele colaboreaza inca de acum cativa ani.

Am incurajat in primul rand ofertele si cererile in cadrul comunitatii ca sa devenim, usor usor, o forta de munca pregatita pentru lucrul de acasa, calitativa, cu recenzii bune si dornica sa isi creeze noul loc de munca acasa, daca acesta nu exista deja.

I.M. Stiu ca nu este usor sa lucrezi de acasa, cand ai copil mic. Ba dimpotriva! Si cu toate astea, multe femei nu mai concep munca de birou dupa nasterea copilului si prefera sa devina antreprenoare. Care este profilul unei WAHM?

E.G. Da, este provocator, dar merita din plin. Periodic organizam si intalniri despre time management, lifecoaching, theta healing! Tocmai pentru a ajunge la o armonie privind de ce facem acest lucru si cum il facem, la a stabiliza emotiile privind increderea in sine, iubirea de sine.

Chiar acum pregatim un program de Lifecoaching bazat pe depasirea hopurilor si a blocajelor privind alegerea acestui nou drum profesional, dar si personal.

In comunitate avem mame care decid sa renunte la un job stabil, mai putin potrivit cu experienta maternitatii insa, pentru a pune pe picioare propriul vis antreprenorial.

Aceste mame sunt cele care solicita aceasta resursa fantastica numita COMUNITATEA WAHM pentru feedback, motivatie, incurajare, orientare juridica, fiscala, schimb de experienta.

Sunt mame singure care incearca sa stabilizeze situatia emotionala si financiara sau mame fara venituri care sunt dispuse sa vina la intalniri de reorientare profesionala.

Cum as caracteriza eu mamele WAHM? Cutezatoare si dornice sa invete, sa cunoasca, sa lucreze la dezvoltarea personala. Gata sa devina!